Ghinionul lui Iohannis

"La PNL epoca Iohannis s-a terminat!", a declarat Ilie Bolojan pentru o televiziune. Anunţ tardiv, totuşi m-am bucurat. Iohannis a fost/este încă marea belea care i-a ţinut pe liberali jos şi i-a împins să facă atîtea gafe, una mai mare decît alta. Cea mai mare prostie a fost şi este în continuare cîrdăşia cu PSD. I-am avertizat de nenumărate ori în talskhow-uri teve, în scris, la reuniunile de partid unde m-au invitat. Mi-am răcit gura de pomană. Efectul a fost zero: s-au făcut că nu aud. 

Explicația este simplă: deliciile puterii, mai ales profitul material, avantajele carierei, umplerea buzunarelor cu parale multe, proveneau de aici. Nici spectrul catastrofei electorale care urma nu i-a dezmeticit. A fost un dezmăţ. Liderii PNL au părut hipnotizati, orice legătură cu realitatea a dispărut. Piaza lor rea a fost indiscutabil în tot acest timp Klaus Werner Iohannis - invenţia lui Antonescu, care se lăuda pe coridoarele partidului şi în presă, pe unde apuca şi nu o dată, că el l-a descoperit şi l-a convins. El l-ar fi adus de la Sibiu. Fie vorba intre noi, în braţele Grivco, propus prim-ministru. Băsescu nu l-a vrut. A intuit oare toxicitatea personajului? Poate, cine ştie!? În politică nu trebuie să mizezi pe nimeni, pentru că nu ştii ce-ţi rezerva viitorul. Nici ce întorsătură poate lua caracterul cuiva... În contact cu puterea omul se schimbă, şi o face totdeauna în rău nu în bine. Se numește "boala suirii la cap” cu complicaţiile ei, aroganţa şi mitomania... 

Poate s-a observat incapacitatea, lipsa oricărui talent de a fi om politic, de lider nici nu mai vorbesc. Politica a fost o haină nepotrivită pe Iohannis. Zece ani, cît a ars gazul de pomană la Cotroceni, Iohannis a luat toate deciziile în locul liberalilor. S-a impus el ca un dictator? A bătut cu pumnul în masă? Nu. Şefii PNL i-au oferit partidul pe tavă, zicîndu-i: Ia partidul şi fă ce vrei cu el! Te iubim la nemurire! Şi liberalii fără întîrziere s-au încolonat frumuşel la porţile Palatului Cotroceni și mai osebire în anticamera prezidențială cu linguşiri, ploconeli, turnătorii, cu minciuni sfruntate. Bineînţeles că Iohannis a zis bucuros "Să fie primit!". A ajuns să se creadă zeu tot ascultînd atîtea laude deşănţate. 

Bineînţeles, că pe acest fond, în jurul lui Iohannis s-a format o camarilă. Aceasta a tăiat si a spînzurat cu neruşinare în ţara asta. PNL a funcţionat în ultimiii zece ani fără pic de creier. Deciziile s-au luat nu în partid, cum ar fi fost normal, ci in biroul lui Iohannis, de către oamenii acestuia. În plus, Iohannis a făcut de capul lui numirile, inclusiv pentru cea de şef al partidului. PNL a ajuns cu repeziciune prada unor sicofanţi şi slugi, o biată umbră din ce fusese cîndva.

Întrebarea este: putem să punem asta în cîrca lui Iohannis? Mai curînd nu. Problema a fost partidul, membrii şi sefii lui mai ales, mai puţin Iohannis. S-au dovedit nerealişti, incapabili, lacomi, profitori, fără caracter şi fără viziune. A prevalat interesul personal. Rostul partidului, aşa cum e înscris în statute dar şi în programe (pură gargară) s-a estompat pînă la dispariţie. Aşa că nu miră pe nimeni catastrofa personală de a acum a lui Iohannis, ajuns cel mai nepopular preşedinte. Legătura lui cu electoratul s-a pierdut pe drum... Cinismul cel mai grosier şi-a făcut loc, laolaltă cu lipsa oricărei morale. Drumul lui Iohahnis se încheie aici. Va fi o mare uşurare pentru toată lumea românească să îl vadă plecat. Ghinion!, a spus odată cu cinism (era vorba despre salariile profesorilor). Faaaals, dle Iohannis. A fost ghinionul nostru, al românilor, de a vă avea preşedinte. Un ghinion , încă unul, al acestei ţări nefericite.