”Povestea dacică” a lui Georgescu: de fapt, lupii erau tigrii, iar acțiunea se petrecea în junglă, nu pe meleaguri ”dacice”. ”Răgetul trezirii” – o veche fabulă indiană

Într-o emisiune online, Călin Georgescu a pretins că deapănă ”o poveste veche de pe vremea dacilor”, poveste care, vezi Doamne, ar spune multe despre ”demnitatea poporului român”.

Cică după ce a murit o lupoaică, puiul lup a ajuns orfan printre oi. Cu timpul s-a crezut oaie, uitându-și adevărata natură. Behăia și păștea cu suratele sale. Într-o noapte, un lup bătrân a atacat turma, ucigând mai multe oi. Când a dat cu ochii de lupul cel tânăr (care tremura îngrozit în fața sa), pe senior l-a bufnit râsul: ” – Bă… ești nebun, te crezi oaie?!” ”– Bheee, bheee…”, i-a răspuns junele, mai contrariat ca niciodată. Atunci, lupul bătrân l-a luat pe cel tânăr și l-a băgat cu botul în sângele încă fierbinte al unei oi, pentru ca mai apoi să-l pună să se privească în apa iazului. E momentul în care, zice Georgescu, lupul cel tânăr slobozește ”urletul demnității”, redescoperindu-și adevărata natură. 

În realitate, Georgescu folosește aiuritor o veche și documentată fabulă indiană în care e vorba despre tigrii, nu despre lupi, iar acțiunea se petrece în junglă, nu pe meleaguri ”dacice”. La final, tigrul cel tânăr va emite ”răgetul trezirii”, nu un ”urlet al demnității” (deși nimic nu-l recomandă, Georgescu are o fixație cu termenul ”demnitate”). Desigur, el nu se împiedică în detaliile de mai sus. Păi, dacă dacii cu fesuri au vorbit latina înaintea romanilor, ce i-ar fi putut opri să inventeze și sanscrita? La urma urmei, poate că Rama era zeitatea dacică a margarinei.  

Indianist și lingvist, Heinrich R. Zimmer (1890-1943) invoca această fabulă animalieră – numind-o ”Răgetul trezirii” – în cuvântul introductiv al studiului ”Filozofiile Indiei” (care a avut ediții succesive la Editura Humanitas).