Mă uit la steagurile mari, tricolore, fluturînd pe micile ecrane. Sunt blazat. Știu că patria se oprește la buzunar. Am învățat asta și am sintetizat-o în răspunsul dat azi unei doamne, Nicole Irimia, care m-a întrebat pe messenger dacă statul ne sprijină cercetările. Deloc. Doar de Biserică și de creștinii care ne fac donații. În funcție de acestea, ne programăm și cercetările. De pildă, trebuie acum să reconstitui și să verific lista morților din Insula Mare a Brăilei, o să merg până la Galați să solicit sprijinul Arhiepiscopiei și pentru cercetările de la vară.
Ieri, un domn pe care nu-l cunosc, Cristian Oprea, mi-a trimis 200 de lei în cont "pentru continuarea săpăturilor și găsirea resturilor pămîntești ale martirilor neamului, victimele opresiunii comuniste". Astfel, datorită unor asemenea oameni putem continua.
Personal, am fost dat afară din februarie 2020 de la IICCMER, pe care l-am creat, pentru a doua oară, de astă dată din dispozitia lui Iohannis, care a cerut și sistarea investigațiilor arheologice pentru căutarea morților, dar le-am continuat "pe persoană fizică" și cu sprijinul Fundației ”Doina Cornea”. Din aprilie acest an am fost angajat ghid la Mănăstirea Dervent, unde am dus cei 80 de morți găsiți la Periprava și i-am așezat într un osuar. Așa că totuși de acum, la 60 de ani, îmi merge din nou vechimea și am asigurare medicală, chiar dacă am salariu minim pe economie.
Dar mai câștig din lucrările de artă pe care le vând (triptice, relicvarii, conținând cuie și bucățele de lemn de la lăzile în care au fost îngropați morții lagărelor). Chiar dacă patria are granițele la buzunar, Dumnezeu nu mă lasă, nici pe mine, nici poporul meu pierdut prin cimitirele lagărelor. Mă descurc, și așa, cu puțini bani, dar cu optimism.
De ce am ajuns aici, de la un salariu de secretar de stat, cît aveam pînă în 2010, cînd atunci Băsescu a fost cel ce m-a destituit de la conducerea institutului? La angajarea mea în aprilie nu s-a putut ține cont de doctoratul meu în istoria Securității, mănăstirea nu are prea mulți bani. Dacă vă spun că sunt prima persoană cu un doctorat în istoria Securității, susținut în 2002 la Universitatea București și coordonat de acad. Dinu C. Giurescu, nu trebuie să vă mire statutul meu, având în vedere cine conduce în mod real România.
Chiar și în timp ce, pe micul ecran, flutură tricolorul și patria e pe toate buzele, martirii neamului ramîn, totuși, cu gurile astupate de pămînt, în morminte fărâ cruce. Dar e bine și viața merge înainte. Tocmai am încheiat lucrul la două relicvarii, folosind cuie ale lăzilor în care au fost îngropați morții de la Salcia și Periprava. Sper să și găsească locurile potrivite. Doamne, ajută România și pe cei ce au murit pentru ea...