„Fact-checkerii”. Sau despre foștii jurnaliști transformați în lăutari

Verificarea informațiilor intră obligatoriu în fișa postului oricărui jurnalist și nu este un pas opțional în scrierea unui articol. Pur și simplu face parte din meserie. Nu există jurnalist care nu verifică informațiile sau în orice caz poartă alt nume: răspândac, propagandist, vector de informație, zvonist, bârfitor etc, are limba română destule cuvinte.

De o vreme încoace verificarea informațiilor se numește „fact-checking” și a căpătat o aură mistică. Jurnaliștii care zbiară pe toate drumurile că își verifică informațiile și-au arogat titlul de „fact-checkeri”, iar la cohorta asta isterică s-au lipit unii care nu au nici cea mai mică umbră de calificare în jurnalism dar care „verifică informații” pe Google și s-au transformat și ei în „fact-checkeri”. Mici elemente din despotismul retoric care ne înfundă urechile zilnic: nu-i mai zicem „război total”, îi zicem „război hibrid” și avem o dihanie necunoscută și absolut nouă, al dracului de periculoasă. Avem hoarde de experți în „război hibrid” pentru care orice șenilată devine tanc și orice are țeava mai groasă de 1 cm devine tun de artilerie howitzer.

De fapt avem de-a face cu o gigantică operațiune de propagandă/ PR. „Fact-checkerii” și „experții în război hibrid” sunt finanțați din fonduri publice (mai mult sau mai puțin discrete) și promovează o anumită narațiune. Jurnaliștii care au îmbrăcat combinezoanele de „fact-checkeri” și se laudă că își fac meseria de fapt s-au transformat în propagandiști ai structurilor care finanțează „fact-checkingul” și ce alte cuvinte de-astea periculoase au mai fost inventate pentru a masca mufarea foștilor jurnaliști la fonduri de stat. Transformați în lăutari, cântă și ei ce îi place plătitorului să audă.

Fact-checkingul pe rețele sociale e o altă formă de cancer al libertății de exprimare. Structuri extrem de discrete se ocupă cu asta, nu este foarte clar cine anume face „fact-checking” pe FB, cum îi cheamă pe băieții și fetele care se ocupă cu asta, care este calificarea lor, cum au fost selectați, câți bani primesc și etc. Cert este că „fact-checkerii” au prejudicii ideologice acute pe care nu se sfiesc să le ascundă în procesul de cenzură. În sfârșit, ideea este că neo-bolșevicii ăștia au uitat că trăiesc nominal într-o economie de piață capitalistă, în care cererea și oferta guvernează piața. Când devine din ce în ce mai evident că de fapt avem de-a face cu o formă de feudalism digital cohortele astea de „fact-checkeri” riscă să intre într-o disonanță cognitivă profundă. Discursul lor ideologic neo-marxist este redus la valoarea lui reală la primul contact cu realitatea neo-feudală: zgomote, aer scos pe gură. Mai știți ce zbierete și jelanii au fost când feudalul Musk a descăpățânat cenzura pe Twitter? Multă gălăgie fără nici un fel de efect real.