Bănuțul văduvei și martirii închisorilor

Înainte de sărbători am dăruit bisericii de la Micșunica, din Steagu Roșu- Brașov, unde slujește părintele Eugen Comșulea, cel ce mi-a botezat fiul și îngropat mama, două triptice lucrate de mine. Unul cu rămășițe ale martirilor din lagăre, al doilea cu rămășițe ale celui pe care eu îl cred a fi fost Valeriu Gafencu. 

Când a venit cu Sfânta cruce, preotul Eugen m-a rugat să merg acolo, azi, la liturghie. Și nu mică mi-a fost mirarea când, la predică, părintele a vorbit de cele două triptice, de semnificația jertfei martirilor comunismului, și a scos unul la închinat (al doilea e deja montat pe un perete), anunțând o colectă pentru sprijinirea săpăturilor noastre, în căutarea lor. 

Era biserica plină, am recunoscut vechiul popor al cartierului copilăriei mele, îmbătrânit, dar nu resemnat. La sfârșit, după miruire, părintele Eugen mi-a dat două pungi de plastic, aproape pline cu bancnote și mi-a cerut să le primesc. I-am pus pe masă acum, acasă, alături de alte daruri, două iconițe cu Sfinții Brâncoveni și Ștefan cel Mare, primite de la un alt preot din Brașov și de un mic crucifix pe care l-am făcut eu, în aceste zile, din lemnul unei lăzi în care a fost îngropat un martir de la Salcia. 

Am găsit că s-au strâns 937 de lei, aproape jumătate în bancnote de un leu. Nu-i voi schimba. Exact acest bănuț al văduvei îl voi folosi la săpăturile din Balta Brăilei, pe care intenționez să le continui începînd din iunie, indiferent cine va fi la putere în România. Căci nu mor caii când vor câinii, iar osemintele martirilor din lagăre sunt, așa cum mi-au dovedit și azi, coloana vertebrală a acestui popor. Și ea rămâne, în toată sărăcia cîtă este și va mai fi, dreaptă, demnă și întărită de bănuțul văduvei!