"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
În urmă cu jumătate de an dacă ziceai ceva de mobilizarea cu arcanul din Ucraina primeai automat ștampila de putinist. Ăia care îndrăzneau să posteze filmulețe cu oameni ridicați de pe stradă în Ucraina erau direct agenți FSB. Factcecărimea avea dovezi irefutabile că nu există așa ceva, „busificarea” (așa-i zic ucrainienii, cei răpiți de pe stradă sunt băgați în niște microbuze) era o invenție a propagandei pro-ruse.
Este acolo o poveste foarte tare, cu interlopi și asasinate, ridicarea oamenilor de pe stradă pentru încorporare este deja o afacere serioasă. Am zis din capul locului că merită cunoscută, asta ca să știm cam ce ne așteaptă, pentru că nu trebuie să-și imagineze nimeni că va fi ceva trandafiriu la noi în caz de ceva. Întrebați în jur câți bărbați între 18-50 de ani au de gând să meargă la război.
Așa, și ajungem la ce ne interesează: a început presa din România să scrie despre „busificarea” din Ucraina și fuga de mobilizare! Cum zicea veverița: a-nnebunit lupu'!
La fel, cu mai multă vreme în urmă primea ștampila de putinist oricine zicea că există posibilitatea ca serviciile ucrainene să fi fost implicate în asasinarea Dariei Dughina. Acuma nu mai există chestia asta la uciderea unui general rus, a fost aproape pe față, serviciile ucrainene au pus pe net filmul exploziei.
Unde vreau să ajung: propaganda e propagandă, informația e informație și ele se separă în timp, mai ales în vreme de război.
