Da, Johannis ar trebui să se retragă pe 21 decembrie, încredințând prerogativele noului Președinte al Senatului, indiferent cine va să fie. De la orice partid.
Votul georgist a arătat, dincolo de frauda electronică, de scamatoria financiară, de aliații dubioși, un clar și singur lucru: alegătorii sunt sătui de aroganțele, de turpitudinea unei clase politice ajunse la cote de maximă nesimțire.
Îi rog, în consecință, pe frații slujitori ai Altarelor, de la vlădică la diacon, să se abțină să mai facă recomandări aiuritoare dominate de renunțarea la libertate, de putinisme. În ceea ce mă privește, sunt și rămân un democrat incurabil.
Social-teologic, ca unul care sunt pe drumul acesta de peste două decenii, susțin orice formulă care, în ciuda oricărui defect pretins moral, salvează civismul. Adică fix cadrul libertății religioase, ambianța în care BOR se manifestă plenar.
Conștient că am supărat pe unii și pe alții, reafirm: România este la ceasul solemn al devenirii sale istorice. Pe fugă: Schengen, scutirea de vize pentru SUA, 80 de miliarde la dispoziție din partea UE, cooptarea în OCDE, investiții strategice, creșterea salariului minim.
Niciodată nu am dus-o mai bine material. Să înnebunim tocmai acum cu capul? Să ne otrăvim singuri sufletele? Să dăm cu piciorul la garantarea bancară a economiilor? Să ne aruncăm în hăul anomismului? Să refuzăm mila Domnului la scară istorică?
Da, avem decenii în față de politici sociale, de viziune social-teologică, astfel încât prosperitatea să fie egal și inteligent distribuită, să prevenim disparitățile, să ocrotim eficient pe marginalii unui sistem capitalist al profitului în mijlocul cărui mulți se vor simți și vor fi pierduți.
În fine, dincolo de orori și de tâmpenii, de georgisme, de false neo-legionarisme (cât de comode mai pot fi etichetele!), de instrumente digitale nereglementate încă, România are un viitor bun. Motiv ca Biserica ei majoritară să gândească, să trăiască și să exprime încrederea, pacea socială.
Da, pentru moment, BOR nu știe să își fidelizeze intern oamenii de viziune, orbită fiind de clipă, de betoane. Direcția o dau tot felul de șobolani administrativi care nu percep alte culori decât griul mapelor. Dar o să treacă și momentul acesta. Curând.
Doxa!