Pe ultima sută de metri

Ar fi bine să pricepem:

– că de la anul o să avem un ciclu financiar de cel puțin șapte ani marcat de austeritate, în fapt de echilibrare a cheltuielilor publice, pentru a reduce deficitul bugetar care amenință întreaga economie românească;

– că în ciuda faptului că ne „așteaptă” la Bruxelles încă 80 de miliarde de euro, acestea nu vor putea fi absorbite cu o administrație deficitară a unui stat care se raportează clientelar la proprii angajați;

– că războiul de lângă noi ne va obliga, cu toate astea, să investim mai departe și în ritm mai susținut în capacitățile de apărare, inclusiv în cele care privesc atacurile cibernetice, comunicarea și manipularea;

– că în orice situație beligerantă, directă sau indirectă, atacatorul țintește înainte de toate moralul trupelor declarate adverse, dar și pe acela al societății lor de origine, alături de ale altor țări aliate;

– că trebuie să facem diferența, precum dintre Ortodoxie și ortodoxism, între suveranitatea stipulată în Constituție și suveranismul ca iluzorie „alternativă” la prezența noastră salvatoare în UE și NATO;

– că rolul clasei politice este tocmai de a atenua, nu de a alimenta, gravitatea situației locale, regionale și mondiale, că discursul realismului mesianic, al confuziei dintre dorință și realitate, nu funcționează decât în literatură. Dar și acolo, doar la marii scriitori.

Doxa!