"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Formatorii de opinie ai Kremlinului, adică propagandiștii regimului Putin, se arată deranjați că importanți actori statali internaționali, în special Turcia, își sporesc influența în spațiul post-sovietic, zona tradițională de influență politică, culturală și mentală rusească.
Cu girul direct al Kremlinului, experți ruși cunoscuți ai relațiilor internaționale, dar care au devenit între timp susținători ai absolut tuturor dezastrelor și catastrofelor provocate de regimul putinist în politica sa externă, au început să lanseze o serie de acuze la adresa Turciei. Concret, rușii sunt deranjați că Erdogan, un prieten al dictatorului Putin, își manevrează propriul joc politic pe la spatele Rusiei, sporindu-și influența în spațiul post-sovietic.
Conform Moscovei, penetrarea Turciei în spațiul post-sovietic ar semnifica o încălcare gravă a sferelor de influență rusești și a balanței de putere în proximitatea granițelor Federației Ruse. Totuși, rușii nu atacă niciodată virulent Turcia, stat membru NATO, iar asta din două motive:
1.Frica. Turcia este singurul stat membru NATO care este pregătit să acționează ferm și în forță împotriva Rusiei atunci când interesele îi sunt periclitate de Kremlin (Turcia a demonstrat asta nu o singură dată în Siria (detalii AICI), ori în Ucraina, prin acordarea de sprijin militar consistent statului ucrainean în contextul războiului genocidar și de ocupație rusesc).
2. În actualul context politic regional, Turcia rămâne singura portiță pentru Rusia în ocolirea sancțiunilor internaționale, libera circulație, turism și legături cu Occidentul.
Văicărelile ”experților” ruși
“Turcia are în vedere să își intensifice prezența geopolitică și geoeconomică în anumite părți ale spațiului post-sovietic. O astfel de perspectivă ar putea perturba legăturile noastre bilaterale. Țările NATO (în primul rând Statele Unite, Regatul Unit și Turcia) și-au păstrat în proiecțiile lor geopolitice aspirațiile de a domina regiunile post-sovietice din Eurasia, cu alungarea ulterioară a prezenței istorice a Rusiei. Tocmai această dinamică a devenit baza avansului NATO spre est, care a dus la probleme în relațiile cu Rusia în chestiunea unor state ca Ucraina, Moldova și Georgia.”, se lamentează experții ruși de la journal-neo.su (detalii AICI).
Mai mult, experții ruși acuză aberant Turcia de susținerea separatismului găgăuz în R.Moldova, precum și de dorința de a-și instaura un protectorat asupra Peninsulei Crimeea, pe care o vrea independentă atât de Rusia, cât și de Ucraina, mizând pe factorul turco-tătar:
“Turcia pretinde să își revigoreze statutul imperial printr-o strategie reînnoită de a intra în „lumea turcă” independentă în cadrul doctrinei neopanturanismului, precum și de a stabili controlul asupra subiecților neturci din CSI (inclusiv Georgia și Armenia) în conformitate cu doctrina neotomanismului și formarea unei piețe turanice comune. În Crimeea, Ankara se bazează pe factorul tătar din Crimeea și nu exclude faptul că criza militară și politică ruso-ucraineană va face posibilă în cele din urmă instituirea unui protectorat turc asupra peninsulei. În Moldova, partea turcă susține separatismul găgăuz”.
În realitate însă, dincolo de minciunile propagandiștilor putiniști, Rusia este singura forță internațională care susține, alimentează și incită la separatism politic în așa-zisa “Găgăuzia”, în timp ce în privința Crimeii, Turcia a declarat de nenumărate ori că aceasta este parte constituțională a Ucrainei, nerecunoscând anexarea sa ilegală de către Rusia în 2014.
Conform Rusiei, dincolo de cel de-al doilea stat turcesc, Azerbaidjan, Turcia vizează o apropiere cât mai mare și de celelalte state-surori turcice din spațiul post-sovietic: Kazachstan, Turkmenistan, Uzbekistan, Kârgâzstan, dar și de statul persan Tadjikistan. De asemenea, rușii insinuează că sprijinul militar turcesc acordat Ucrainei se face cu scopul anihilării reciproce a două popoare slave apropiate – rușii și ucrainenii, precum și cu obiectivul slăbirii Rusiei:
Potrivit lui Vladimir Avatkov, profesor la Academia Diplomatică a Ministerului rus al Afacerilor Externe, Turcia a devenit influentă în spațiul post-sovietic tocmai datorită rolului său de model în raport cu statele turcice. Acesta crede că este timpul ca Rusia să stabilească ce modele ideologice și valorice, economice și politice poate oferi spațiului post-sovietic:
“Turcii ridică această nouă elită. Vedem doar copaci tineri. Dar mai departe, când oamenii care au absolvit universitățile turcești și cu care au lucrat serviciile speciale și supervizorii turci vor lua decizii privind licitațiile și pozițiile guvernamentale cheie în spațiul post-sovietic, va fi o chestiune complet diferită. Vom crede că vorbim cu frații noștri post-sovietici, dar de fapt în fața noastră vor sta aceeași turci. Acesta este un lucru pe care trebuie să îl luăm în considerare, din păcate. Noi încă ne hrănim cu roadele a ceea ce s-a făcut în anii sovietici în spațiul post-sovietic. Și ce se va întâmpla atunci? Nici măcar nu vorbesc acum despre politica noastră internă, asta e treaba noastră. Dar dacă turcii intervin, ar trebui să îi oprim în cel mai brutal mod. Evident, vorbesc despre politica noastră externă, în primul rând. Și înainte de a pune aceste întrebări colegilor noștri turci, trebuie să ne punem aceste întrebări nouă înșine și să dezvoltăm o linie ofensivă mai activă” (detalii AICI).
În tot acest timp, după ce și-a pierdut o bună parte din influență în spațiul post-sovietic, ea însuși făcându-se responsabilă de această situație prin organizarea de războaie împotriva fostelor republici-colonii sovietice, lovituri de stat, și ținându-le într-o stare permanentă de rusificare, incertitudine securitară și iluzii neutraliste și nepermițându-le și nerecunoscându-le aspirațiile de aderare măcar la UE (vezi cazurile Ucrainei, Georgiei, Armeniei, Basarabiei), Rusia nu mai este acum o putere mondială de mâna a doua cum era văzută înainte de 24 februarie 2022, ci una de mâna a treia care chiar nu are ce oferi în afară de războaie, degradare și înapoiere.
