De ce și cum au fost influențate alegerile de rețelele sociale? Răspunsul e simplu: decredibilizarea mass-mediei tradiționale

În decembrie 1989 Victor Rebengiuc s-a dus la TVR și a pus pe masă un sul de hârtie igienică, îndemnându-i pe lăudătorii ceaușismului să se șteargă la gură de căcatul înghițit cu polonicul. A fost un gest care a rămas fără urmări notabile – dar a fost un gest simbolic și acum avem nevoie de ceva asemănător. Din păcate nici de un gest simbolic nu vom avea parte, în decembrie 1989 TVR era singura sursă de informare, acum avem o cacofonie totală în spațiul public.

De ce și cum au fost influențate alegerile de rețelele sociale? Răspunsul e simplu: decredibilizarea mass-mediei tradiționale. Însă aceeași mass-media tradițională se repede cu poftă la polonicul cel mai mare, își umple gura și molfăie plescăind că oricine altcineva e de vină. Imediat după primul tur de la prezidențiale s-a răspândit „explicația”: mâna Moscovei a acționat prin TikTok! Singura explicație necesară și suficientă, o explicație care aruncă responsabilitatea în poala unui dușman extern. Noi?!? Curați ca lacrima, aici nu e nici o problemă – acolo e un dușman mare, rău și urât, ia uite-l cum ne manipulează, nesimțitul!!! Pleacă de aici dușmanule, lasă-ne în perfecțiunea noastră imaculată!

(În cel mai rău caz mâna Moscovei – care are cotul la Chișinău - doar ne-a dat un bobârnac de data asta, au vrut și ei să vadă cam cât de rezistent e sistemul de pe la noi, adică nu neg că a existat o influență, doar că rămâne încă să fie probată cu niște dovezi, să le zicem irefutabile.)

Și nu doar mass-media tradițională e praf și pulbere, întregul sistem politic și administrativ este absolut defect. Clasa politică românească poate fi descrisă cel mai bine drept o clică de compradori feudali. Compradorii erau negustorii chinezi care intermediau vânzarea opiului adus de britanici din India și Afganistan în prima jumătate a secolului al XIX-lea, singurul lucru care îi interesa era profitul și știau exact ce fac, că le vând conaționalilor moarte cu lingurița – coadă de topor ar fi expresia românească. Feudalismul este singurul model care explică în mod satisfăcător funcționarea clasei politice și a administrației românești, un sistem în care feudele profitabile (de altă natură decât terenurile agricole: funcții de conducere, sinecuri, consilii de administrație etc.) sunt atribuite în baza jurământului de vasalitate. Sistemul este închis și blochează ascensiunea socială și economică. Forma fără fond este ideologia asumată sub deviza „ne facem că facem” – știm că sistemul este disfucțional, dar nouă ne convine. Strigătul de luptă: „Știm că suntem proști și vrem să rămânem așa!”

Însăși sincronismul a devenit o formă fără fond – „sincronizarea cu Europa” este un soi de religie de stat, doar că în realitate a fost abandonat de multă vreme. Nu cred că este posibil un paradox mai cumplit: sincronismul, născut ca o contrareacție la teoria formelor fără fond a devenit el însuși o formă fără fond! Tot umorul lui Caragiale se bazează pe exploatarea paradoxurilor sociale și politice create de formele fără fond, aș vrea să citesc un text în care să putem râde de sincronismul devenit formă fără fond. 

Dezideologizare partidelor este catastrofală și inevitabilă – pentru că o clică de compradori feudali este incapabilă să adopte o ideologie. USL a fost primul semnal că actuala clasă politică este tentată de idealul partidului unic. Teoria pe atunci era că liberalii cu ajutorul social-democraților îi vor elimina de pe segmentul de dreapta pe pedeliștii lui Băsescu și se va ajunge la un sistem bi-partinic stabil. Dacă vă uitați în jur după mai bine de un deceniu vi se pare că a funcționat? Zastoiul de zece ani al lui Iohannis a creat perspectiva monstruoasă a unui partid unic construit pe baze feudale. Știți unde sunt celebrii „baroni locali” ai lui Năstase? Tot acolo unde erau și în 2004, s-au mai schimbat între ei, dar jupânii de județ au rămas – diferența este că mass-media nu mai vorbește de ei. Însă otrava acestui sistem feudal îi afectează pe oameni în continuare. De fapt regimul Iohannis nu ne-a ținut în loc 10 ani, ne-a dat înapoi cu vreo 15.

Reacția la vot față de întărirea unui partid unic construit pe un mecanism feudal este una cât se poate de naturală, este o reacție de auto-apărare în fața unui sistem care amenința să devină din ce în ce mai opresiv. Că lucrurile s-au încurcat de nu le mai descurcă nici dracu vine ca un bonus.