Cristina Prună îi dă o lecție de istorie și securitate demagogului pro-rus Călin Georgescu: "Neutralitatea promovată îndreaptă România către pierderea integrității teritoriale" / Lecțiile anului 1939

Într-un editorial publicat pe platforma Contributors, deputata USR Cristina Prună îi dă o veritabilă lecție de istorie și de securitate demagogului prezidențiabil pro-rus Călin Georgescu, personaj care a promovat sistematic păguboasa idee securitară de neutralitate și a cărei implementare ar plasa România într-un iminent pericol ce ar putea duce, printre altele, la pierderea de teritorii. În acest context, Cristina Prună face trimitere la tenebroasa istorie a secolului XX, mai precis a anului 1939, din care trebuie să tragem numeroase învățăminte. 

Redăm editorialul în integralitate: 

"Neutralitatea promovată de Călin Georgescu îndreaptă România către pierderea integrității teritoriale

Neutralitatea României: lecția uitată din 1939 și implicațiile pentru contextul actual

România se află astăzi în centrul unei arene geopolitice tensionate, într-o lume marcată de conflicte și polarizare. Tensiunile externe se reflectă în politică, amplificate de o guvernare ineficientă, suspectată de corupție, fără apetit pentru reforme, ceea ce adâncește diviziunile din societate. Pe acest fundal, apar vocile care sugerează, pe ton calm și prietenos, că o întoarcere la o politică de neutralitate – chiar și o ieșire din NATO – ar putea proteja România de riscurile expansiunii Rusiei în Ucraina. 

O simplă privire asupra tragediei anului 1939, când România a încercat să adopte o poziție neutră în fața unui conflict global, ca mai apoi să se situeze de partea cea mai întunecată a istoriei, arată clar că această teorie este eronată. Lecțiile acelei perioade sunt un avertisment pentru cei din ziua de azi, un avertisment despre despre capcana neutralității față de vecini care nu respectă granițele și suveranitatea statelor.

Neutralitatea din 1939: o strategie sortită eșecului

În 1939, în pragul celui de-al Doilea Război Mondial, România a decis să adopte o politică de neutralitate, la doar două săptămâni după semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov. În speranța de a evita implicarea într-un conflict care se prefigura deja la granițe, autoritățile române au încercat să negocieze un pact de neagresiune cu Uniunea Sovietică. 

În loc să protejeze țara, această strategie a permis Uniunii Sovietice, Germaniei naziste, Ungariei și Bulgariei să izoleze România, forțând-o să cedeze teritorii masive, mai ales Basarabia, Bucovina de Nord, Ardealul de Nord și Cadrilaterul.

Lipsa unui sistem de alianțe militare eficiente și a sprijinului extern al lumii libere au lăsat România incapabilă să își protejeze interesele. Neutralitatea a fost în esență o slăbiciune strategică, încurajând agresorii din jurul nostru să își urmeze planurile expansioniste. România a ajuns astfel pe marginea prăpastiei istorice, într-un context de fractură socială și instabilitate politică, aproape dispărând de pe harta Europei. Aventura militară patronată de mareșalul Antonescu a atras România în orbita Holocaustului, mai ales în Basarabia și a pus o pată groaznică asupra unei părți a elitei culturale a vremii, pată niciodată ștearsă până la capăt. 

Neutralitatea în 2024: un risc strategic major

Azi, România se află într-o situație geopolitică diferită. NATO – cea mai puternică alianță militară din lume – garantează nu doar securitatea militară, ci și un sprijin diplomatic robust în fața agresiunii rusești. O eventuală scădere a angajamentului politic, culminând cu o ieșire din NATO și revenirea la neutralitate ar lăsa România expusă influenței Rusiei, dar și a curentelor revizioniste care fermentează molcom la granițele noastre. Într-o lume în care suveranitatea statelor este pusă la îndoială, politica de neutralitate duce la autoizolare, ca și în 1939, lăsând România vulnerabilă în fața regimurilor autoritare din regiune.

Comparativ cu 1939, România de astăzi beneficiază de un sistem de securitate colectivă și de un cadru internațional de sprijin politic puternic, mai ales în cadrul UE. Astăzi este evident că neutralitatea nu garantează securitatea: Suedia și Finlanda au abandonat neutralitatea pentru a adera la NATO nu de dragul militarismului, ci din teama de a nu rămâne singuri în fața celei mai violente agresiuni a acestui secol.

Lecția istoriei

Neutralitatea din 1939 a fost o strategie ineficientă, care a condus la pierderi teritoriale ce puteau echivala cu dispariția statalității naționale și revenirea la statutul din vremea Regulamentelor Organice. Ieșirea din NATO ar reprezenta o capitulare geopolitică, lăsând România expusă agresiunii generate de regimurile autoritare și revizioniste din regiune. Istoria ne arată clar ca doar un cadru de securitate colectivă cu aliați puternici este garanția păcii. NATO și consolidarea relațiilor strategice reprezintă singura cale prin care România poate face față provocărilor geopolitice ale prezentului. 

Neutralitatea nu este un scut, ci o invitație la vulnerabilitate – o lecție pe care nu trebuie să o uităm. Cei care promovează astăzi discursul neamestecului în treburile interne ale altor state revitalizează o temă de comunicare comunistă strategică, imaginată ca un mecanism care acoperea urletele închisorilor comuniste ale anilor ’50, patronate de cea mai neagră aripă a securității comuniste. Aceasta își trăiește astăzi ultimele zvâcniri printr-o generație târzie a diplomației dezastrului național. 

Din nefericire, astăzi, românii par singuri în fața primejdiei naționalismului mincinos care deschide drumul pierzaniei. Fără sprijin aparent al propriilor instituții, ne rămâne nouă, cetățenilor de rând, datoria să demontăm minciuna găunoasă care întunecă mințile".