Originea ideilor la Dughin și Georgescu

De mai multă vreme vreau să scriu un articol despre originile ideilor lui Dughin, am strâns o documentare destul de serioasă, dar n-am apucat să scriu articolul. Foarte pe scurt: ideile lui Dughin provin dintr-o zonă bizară, formată în afara lumii intelectuale/ științifice oficiale din Uniunea Sovietică a anilor 70-80, o zonă a cercurilor de lectură, coordonată de maeștri spirituali/ îndrumători/ guru/ mesia și etc. Oameni care căutau altceva decât materialismul dialectic oficial și ajungeau la sincretisme de tip yoga + islam + creștinism + buddhism + orice se mai găsește, care umblau pe tot soiul de căi meta/ para/ cvasi științifice. 

Grupul din care făcea parte Dughin avea un fel de obsesie pentru Ahnenerbe SS, Soarele Negru, Shambala și lumea secretă din interiorul globului pământesc – care este mult mai mare decât globul de la suprafață. Prima soție a lui Dughin din acea perioadă a fost în anii 90 fondatoarea mișcării LGBT de la Moscova. 

Natural, grupurile astea erau atent monitorizate, deși li se permitea existența câtă vreme nu intrau în conflict cu materialismul dialectic de partid și de stat. La noi a existat celebrul Dosar Oculta, în care securiștii urmăreau la grămadă masoni, yoghini, karatiști, judokani, taichichuan și practicanți îndârjiți de origami la domiciliu, în stilul clasic al comunismului românesc de combinație Stalin + Caragiale (pentru că așa e la noi, orice + Caragiale). (Își mai amintește cineva de specialistul în ezoterism Gelu Voican Voiculescu? Tot din zona asta provenea și el.)

Călin Cotoi a șăruit o postare a lui Ștefan Baghiu, nu pot „da link” pe FB, unde sunt analizate originile ideilor lui Călin Georgescu, respectiv dintr-o zonă paralelă cu cea descrisă mai sus. Zona asta din România se suprapune cumva cu Dosarul Oculta, dar nu foarte mult, este mai degrabă cvasi-oficială – pentru că la români opoziția se face din interior. Nu sunt 100% de acord cu Ștefan Baghiu, are un punct de vedere dogmatic asupra perechii sincronism/ protocronism. (În condițiile în care sincronismul a devenit religie de stat în România și orice încercare de discutare a sincronismului este automat denunțată drept o erezie de ziariști deprofesionalizați precum Cristian Pantazi, dar asta e o altă discuție, pentru după alegeri).

Unde vreau să ajung de fapt: setul de idei, originea ideilor la Dughin și Georgescu sunt paralele, simetrice, în oglindă – seamănă în măsura în care sunt produsele unei epoci asemănătoare, provin de la niște oameni care s-au confruntat cu probleme asemănătoare, însă sunt specifice locului de origine. Transmutația ideilor legionare în setul de idei national-ceaușiste nu îl transformă pe Ceaușescu în legionar; la fel obsesia grupului de tinerețe al lui Dughin față de Ahnenerbe SS nu-l face pe Dughin membru al SS/ nazist.

Ideile promovate de Călin Georgescu sunt niște bizarerii marginale dintr-o zonă meta/ para/ cvasi științifică. Unii poate vă amintiți de delirul din anii 80 când toată lumea își făcea piramide de sârmă cu centru energetic și filtra apa sau se încărca energetic, în sfârșit, care și cum reușea, după propriile puteri. Zona asta a fost potențată de noile tehnologii, a fost alimentată cu noi chestiuni pentru care este nevoie de explicații. De ce au succes?

Păi sunt o grămadă de motive: decerebrarea clasei politice și feudalizarea sistemului politic, subordonarea mass-media față de guvern și structura de clan a actualului sistem feudal de putere, colapsul sistemului public de educație, abandonarea oricăror reguli și inducerea unei stări generale de anomie.