Mandate de arestare pentru premierul Netanyahu și fostul ministru Yoav Gallant. Sunt acuzați că au săvârșit crime de război și crime împotriva umanității. Care sunt consecințele emiterii mandatelor de arestare

Curtea Penală Internațională a emis, joi, mandate de arestare pentru premierul israelian Benjamin Netanyahu și pentru fostul ministru al Apărării, Yoav Gallant, pentru crime de război comise în teritoriile palestiniene. 

A fost emis, de asemenea, un mandat pentru liderul de rang înalt al Hamas, Mohammed Diab Ibrahim Al-Masri, cunoscut sub numele de Deif, despre care Israelul susține că fost ucis într-un raid aerian. 

Mandatele pentru Netanyahu și Gallant reprezintă o evoluție a eforturilor de a trage Israelul la răspundere pentru victimele campanie militare din Gaza, care se află acum la al doilea an, și pentru escaladarea agresiunii asupra Cisiordaniei. 

În ceea ce privește presupusele lor infracțiuni, instanța a declarat că "a găsit motive rezonabile" să creadă că Netanyahu și Gallant "poartă fiecare răspundere penală pentru următoarele infracțiuni în calitate de coautori pentru comiterea faptelor împreună cu alții: crima de război prin înfometare, ca metodă de război; și crimele împotriva umanității prin omor, persecuție și alte acte inumane". 

Mandatele acoperă „crime împotriva umanității și crime de război comise cel puțin de la 8 octombrie 2023 până la cel puțin 20 mai 2024, ziua în care Procuratura a depus cererile de mandat de arestare”. 

Acum, toate cele 124 de țări semnatare ale Curții Penale Internaționale sunt obligate să-i aresteze și să-i predea pentru urmărire penală pe cei doi demnitari israelieni, dacă pun piciorul pe teritoriul lor. Printre aceste țări se află cele mai semnificative aliate occidentale ale Israelului, cum ar fi Marea Britanie, Canada, Australia, Germania, Franța, Belgia, Italia, Țările de Jos și Norvegia. 

În schimb, Statele Unite s-au retras din Statutul de la Roma în 2002, ceea ce înseamnă că nu ar fi obligate legal să ia măsuri împotriva lui Netanyahu și Gallant. Dar chiar dacă statele nesemnatare nu au nicio obligație, acestea sunt „încurajate” să ia măsuri pentru executarea mandatelor, întrucât instanța însăși nu are un mecanism de executare. Unele state nesemnatare chiar au jucat un rol activ în operațiunile anterioare de predare, conform Curții Penale Internaționale (detalii AICI).