Dezmăț judecătoresc la Curtea de Apel Chișinău

Nu aș fi scris acest text dacă nu aș fi parcurs o adevărată odisee umilitoare încă din decembrie 2017, odată cu revocarea mea din funcție și încetarea ilegală a raporturilor de serviciu de către Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene (MAEIE) urmare intervenției lui Plahotniuc, a prim-ministrului din acea perioada, Pavel Filip, vice-permierului Leancă, precum și a ex-ministrului de Externe Andrei Galbur. Aceste persoane au dat curs solicitării personale a lui Igor Dodon (șef de stat în acea perioadă) de a fi revocat din funcția de ambasador în Belgia, Luxemburg și la NATO. Ultima ședință judecătorească de la Curtea de Apel Chișinău chiar a pus capac la toate.

Nu am contestat niciodată revocarea mea din funcție ca act politic, confirmat prin decret prezidențial (deși Codul Muncii și Legea Serviciului Diplomatic prevăd expres în ce cazuri ambasadorul/diplomatul poate fi rechemat!), ci “încetarea raporturilor de serviciu” cu MAEIE, întrucât a fost un vădit act ilegal. Pentru a evita descrierea tuturor hotărârilor judecătoreșți, vă propun să examinați, mai jos, două Ordine ale MAEIE, prin care am fost detașat prin transfer de la Ministerul de Externe în cadrul Ambasadei noastre la Bruxelles (februarie 2016, anexa 1) și rechemat din funcție cu “încetarea raporturilor de serviciu” (decembrie 2017, anexa 2). Chiar și cei fără o pregătire juridică elementară pot vedea ilegalitatea comisă intenționat de slujitorul fidel al lui Plahotniuc, ex-ministrul Andrei Galbur și anturajul acestuia. Din păcate, această ilegalitate continuă până în prezent.

De la executarea indicațiilor politice ale lui Plahotniuc și Dodon, cum a fost în cazul judecătoriei Chișinău (sediul Rascani), avându-i consecutiv ca judecători pe Serafim Vasilache și Vitalii Ciumac, până la “justiția deja reformată” la recenta ședință de la Curtea de Apel Chișinău (Ghenadie Mira, președinte; Angela Braga, judecător-raportor, Victproa Sîrbu, judecător, rămân uimit și total decepționat cum poți să-ți bați joc de justiție fără să porți vreo responsabilitate pentru aceasta, cum sunt ignorate legile care protejează drepturile cetățeanului de abuzurile autorităților, în cazul de față fiind vorba de Codul Muncii și legea cu privire la Serviciul Diplomatic. Chiar să nu fi citit niciodată magistrații menționați mai sus ce stabilesc cele două documente esențiale pentru activitatea diplomaților cu referire la detașarea prin transfer în misiunile diplomatice și rechemarea în cadrul MAEIE a diplomaților de carieră? Fiindcă ei le-au ignorat cu bună știință, mă văd obligat să le amintesc ce stabilesc atât Codul Muncii (art. 302-305), cât și legea cu privire la Serviciul Diplomatic, art.10 (punctul 10) și 15 (punctul 3) la subiectul în chestiune:

Articolul 10. 𝐀𝐧𝐠𝐚𝐣𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐬̧𝐢 𝐫𝐞𝐜𝐡𝐞𝐦𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐢𝐧𝐭𝐫-𝐨 𝐟𝐮𝐧𝐜𝐭̧𝐢𝐞 𝐝𝐢𝐩𝐥𝐨𝐦𝐚𝐭𝐢𝐜𝐚̆ 𝐬𝐚𝐮 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐮𝐥𝐚𝐫𝐚̆

“(𝟏𝟎) Detaşarea prin transfer presupune trecerea temporară pe un termen de 3 ani sau, în cazul şefului de misiune diplomatică sau de oficiu consular, pe un termen de 4 ani, fie a diplomatului de carieră sau a diplomatului specializat, fie a membrului personalului administrativ-tehnic sau de serviciu angajat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene, la o misiune diplomatică sau la un oficiu consular în scopul exercitării unor atribuţii de serviciu, fără menţinerea funcţiei din care persoana a fost transferată (în cazul persoanelor detaşate din cadrul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene) sau cu suspendarea, pe durata detaşării, din funcţia deţinută anterior (în cazul şefului de misiune diplomatică şi diplomatului specializat, transferaţi din cadrul altor autorităţi sau instituţii). Detaşarea respectivă se autorizează prin ordin al ministrului afacerilor externe şi integrării europene. La expirarea termenului de aflare în misiune, diplomatul de carieră este transferat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene potrivit prevederilor art. 15 alin. (3), iar membrul personalului administrativ-tehnic sau de serviciu – potrivit prevederilor art. 15 alin. (4)”:

Articolul 15. Termenul de aflare în cadrulmisiunilor diplomatice și aloficiilor consulare

(3) La expirarea termenului de aflare în misiune, diplomatul de carieră este transferat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene. În cazul imposibilităţii transferării în funcţia diplomatică deţinută pînă la transferul în misiunea diplomatică sau oficiul consular ori într- o funcţie echivalentă sau superioară, diplomatul de carieră va fi transferat, la alegerea acestuia, în una din două funcţii vacante propuse de Comisia de evaluare şi concurs, luîndu-se în consideraţie vechimea în muncă în cadrul instituţiilor serviciului diplomatic şi rangul diplomatic deţinut".

Așadar, am fost detașat prin transfer de la Ministerul de Externe la Ambasada noastră din Bruxelles și, conform Codului Muncii și a legii cu privire la Serviciul Diplomatic, MAEIE era obligat, ca diplomat de carieră, să mă reangajeze la Minister într-o funcție disponibilă, dar, contrar legilor menționate, în decembrie 2017, ministrul Galbur a “încetatat raporturile de serviciu” cu mine. Iată și toată povestea batjocoritoare care durează până în prezent, inclusiv cu actualul sistem judecătoresc “reformat”. 

Oare judecătorii care au examinat timp de 8 ani acest dosar au trecut deja pre-vettingul și urmează să susțină și vettingul (înțeleg că mâine, 12 noiembrie, vettingul va ajunge și la Curtea de Apel Chișinău)? N-ar fi rău ca membrii Comisiei de Vetting să se informeze și despre acest dosar, examinat de magistrații menționați mai sus. 

În context, aș vrea să stărui asupra unei constatări triste, pe care mi-am format-o pe parcursul celor 8 ani prin instanțele de judecată de la cea de fond, la Curtea de Apel Chișinău și la Curtea Supremă de Justiție: cum e posibil (din punct de vedere legal) ca judecătorii noștri să interpreteze atât de diferit legea (de parcă ar avea dreptul Parlamentului de interpretare a legilor?!), încât există o diferență ca între cer și pământ în hotărârile acestora? 

Cum se explică faptul că un complet de judecată îmi face dreptate, iar altul o ignoră totalmente, chiar dacă toți magistrații fac parte din aceeași Curte de Apel Chișinău? Ar fi vorba de incompetență crasă, de necunoaștere a legilor, de partizanat politic sau de cochetare cu forțele politice de la guvernare, indiferent de ce coloratură ar fi acestea?

PS: Și când te gândești că această ilegalitate crasă putea fi înlăturată printr-o simplă modificare a punctului 2 din Ordinul de rechemare de către orice ministru de Externe care s-a perindat la putere din 2017 până în prezent, dar n-au făcut-o niciunul din frică față de superiorii lor politici.

Fie că a fost vorba de Andrei Galbur, Tudor Ulianovschi, Nicu Popescu, Aurel Ciocoi, Oleg Tulea, Nicu Popescu sau Mihai Popșoi.  Dar despre motivele refuzului și despre “justiția reformată” voi reveni într-un text ulterior. “Odiseea” judecătorească va continua.