"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
O anumită parte a presei românești, fie că este de dreapta sau de stânga, și care are cunoștințe superficiale, ca să nu spunem microscopice, despre istoria și realitatea curentă a Basarabiei și spațiului post-sovietic, a înșiruit, în contextul alegerilor prezidențiale și a referendumului pro-european din stânga Prutului, o serie de sperietori care mai de care mai sinistre despre perspectiva Unirii cu R.Moldova și consecințele, vezi Doamne, etnice ale acestei Uniri.
În cele ce urmează, vă prezentăm cum jurnaliștii de la evz.ro s-au chinuit să explice, dar au făcut-o cum nu se poate mai prost, și chiar de mântuială, realitățile politice și etnice din Basarabia noastră. Rândurile de mai jos nu sunt doar o indubitabilă mostră de antiunionism, ci și de anti-Basarabia și anti-România. Că să înțelegeți mai bine de ce trădarea care vine din dreapta Prutului doare mai tare, este obligatoriu să parcurgeți textul de mai jos publicat de evz.ro sub semnătura lui Mirel Curea:
“Peste noapte, din 3.000.000 de cetățeni din teritoriul de peste Prut, vreo 9%, adică în jur de 400.000 de etnici ruși (sic!) ar deveni și ei cetățeni ai unei Românii reunificate. Repet, 400.000.!(sic!) Asta, ca să știm exact despre ce vorbim. Cum ar fi și firesc, acești etnici ruși ar dori să fie reprezentați politic, fapt absolut realizabil în spiritul democrației. Ar putea face asta după modelul etnicilor maghiari, adică să-și facă un udemere al lor, al cetățenilor români etnici ruși, o uniune democratică a rușilor din România, o UDRR. Ar căpăta reprezentare parlamentară, s-ar combina în coaliții, ar accede în structurile de putere. Ar putea zice cineva ceva? Nu, cu siguranță. Dar! Dar cam de cine să credem că ar asculta liderii acestui partid etnic, de care capitală, de București, sau de Moscova? Să-și răspundă fiecare. (…)
Mai mult, la acest număr de cetățeni români etnici ruși s-ar mai adăuga sumedenie de ziși „moldovani”, care se simt ruși. Sunt foarte mulți. S-a văzut din rezultatul referendumului desfășurat zilele trecute în Republica Moldova, că simt, gândesc și acționează rusește. Și care, ca la un semn ar putea prinde a se văieta către Kremlin că sunt prost tratați, discriminați, persecutați și tot așa, de către „fasciștii români”. Cu tot ceea ce ar decurge de aici. Și ar decurge, așa cum ne arată istoria recentă.
Am reușit să pun pe cineva pe gânduri? Simte cineva un fior pe șira spinării? Dacă nu, nu mai adaug decât că principalul argument adus de Vladimir Putin în sprijinul atacării statului suveran Ucraina a fost «Strigătul de ajutor al fraților noștri ruși, călcați în picioare de regimul nazist de la Kiev»”. (detalii AICI).
Disecția unor minciuni și stupizenii
Să le luăm pe rând. Întâi de toate, în Basarabia, minoritatea rusă, conform recensământului din 2014 (rezultatele recensământului din 2024 n-ar trebui să prezinte diferențe câtuși de puțin mai mari), numără NU 400.000 de etnici ruși, ci aproape 112.000 de suflete (111.726 conform recensământului din 2014). Și atunci de unde vine cifra asta de 400.000 de ruși? Probabil că cei de la evz.ro i-au pus într-o oală și pe ruși, și pe ucraineni, și pe găgăuzi (adică cei care sunt, cu unele excepții, preponderent vorbitori de limba rusă). Înseamnă că ar trebui să negi în totalitate, nu să selectezi doar ce-ți vrea mușchiul, rezultatele acestui recensământ, care dezvăluie negru pe alb că ucraineanul din Basarabia se declară ucrainean, nu rus, iar găgăuzul basarabean se declară găgăuz, și nu rus.
Să le negi distinctivitatea etnică a ucrainenilor (totuși cea mai numeroasă minoritate etnică din Basarabia), un popor vorbitor al uneia dintre cele mai vechi și conservate limbi slave (la limba ucraineană ne referim, mult mai veche decât rusa, pe care unii o mai folosesc din când în când, căci da, din cauza rusificării sau deprinderii cu “privilegiata” sovieticilor: limba rusă, ultima a rămas și încă rămâne prima lor limbă de comunicare) trădează carențe de cunoaștere nu numai a istoriei Basarabiei, ci și a istoriei Ucrainei.
Faptul că acești ucraineni, dar și găgăuzi, în marea lor majoritate folosesc mai degrabă rusa decât ucraineana sau găgăuza/turca demonstrează că nu doar românii basarabeni majoritari au fost supuși politicilor de rusificare și genocid în perioada ocupației sovietice, la fel cum nu poți nega că Stalin a deportat și basarabeni de origine ucraineană și găgăuză.
În al doilea rând, nici rușii, nici ucrainenii, nici găgăuzii basarabeni (ultimii beneficiază doar de autonomie teritorială locală) nu au căutat să se legitimeze în politica mare prin crearea de formațiuni politice pe criterii etnice (precum a făcut-o UDMR-ul în România, care are în spate totuși o comunitate de circa.... 1,1 milioane de maghiari. N-ați vrea să raportați asta la Basarabia?!). Iar asta, într-o Republică Moldova micuță care nu însumează mai mult de 2,8-3 milioane de suflete și unde etnicii români numără peste 80% cu tot cu zișii “maldavani” renegați și dodoni care tot români sunt! Faptul că nu-și zic așa, ci altfel, e o cu totul altă problemă. Nici șoșocarii și extremiștii din România nu sunt mai puțin români, spre exemplu. Și acum, gândiți-vă pentru o clipă cât de infime numeric vor fi aceste grupe etnice (ucrainenii basarabeni – doar 181.035, găgăuzii basarabeni – doar 126.010, rușii basarabeni – doar 111.726!, bulgarii basarabeni – doar 51.867, rromii basarabeni – doar 9.323) comparate cu minoritățile etnice din România!
De fapt, nici rușii, nici ucrainenii, nici găgăuzii nu sunt și nu vor fi suficient de numeroși pentru a putea căpăta o reprezentare în politica mare a României Reîntregite, fie și mergând împreună (iar asta este IMPOSIBIL, altfel, aceștia ar fi renunțat demult și cu totul la propria etnie și s-ar fi declarat nici măcar vorbitori de limbă rusă, ci direct “ruși” la recensământ!).
În al treilea rând, nu a existat niciun așa-zis strigăt de la “rușii din Ucraina” către dictatorul și criminalul de război Vladimir Putin. Ucrainenii nu trebuie divizați și etichetați drept ruși doar pentru că mulți dintre ei (cam între 32-40%) vorbesc și consideră limba rusă drept limba lor maternă sau prima limbă. Ei rămân ucraineni, cu nume și prenume ucrainești, cu strămoși ucraineni – de ce ți-ai permite să-i cataloghezi drept ”ruși”, mai ales acum, când mulți dintre ei luptă cu arma în mână chiar împotriva rușilor invadatori.
