"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
La alegerile de la Chișinău e o singură chestie care mi se pare interesantă și demnă de urmărit: cameleonismul celor care au pretenția să influențeze spațiul public (analiști, experți, jurnaliști, oameni de bine etc.)
La alegerile anterioare toți strigau ca din gură de șarpe „nu votați geopolitic!” Termenul „geopolitică” devenise aproape o înjurătură, erezia maximă, cei care se apropiau câtuși de puțin de „geopolitică” trebuiau să se lepede de ea ca de Satana. Toți cei de mai sus mieunau popește prin tot locul: „Te lepezi de geopolitică? şi de toate lucrurile ei? şi de toţi slujitorii ei? şi de toată slujirea ei”? „Geopolitica” devenise aproape sinonimă cu „oligarhul” - niște cuvinte bizare, încărcate cu un conținut negativ de manipulatorii spațiului public, majoritatea celor care vorbeau de „oligarh” și de „geopolitică” habar nu aveau de semnificația termenilor, însă știau că e ceva „rău” (Chișinăul a reușit performanța să aibă un singur „oligarh” - o aberație logică, dar care a funcționat.)
Ideea este că acum toți cei care blestemau „geopolitica” și scuipau de trei ori doar dacă se gândeau la cuvântul ăsta au devenit cei mai aprigi susținători ai „geopoliticii”. Restul elementelor din ecuația de la Chișinău sunt mai mult sau mai puțin aceleași, problemele sunt neschimbate, dușmanul este același.
