Cele 3 principii fundamentale pentru soluționarea problemei transnistrene, prezentate astăzi de Alexandr Dmitrievici Stoianoglo, candidatul PSRM și al Moscovei la alegerile prezidențiale, nu se deosebesc absolut cu nimic de așa-numitele “principii de reglementare” ale Kremlinului, promovate după războiul ruso-moldovenesc din 1992.
”Primul principiu: dialogul”. Evident că va fi necesar un dialog, dar unul ca parte integrantă și indispensabilă a teritoriului Republicii Moldova, exact cum prevede articolul 1 al Constituției noastre – ”Republica Moldova este un stat suveran și independent, unitary și indivizibil”. Nu un “dialog” cum îl avea kuliokarul/pungașul Dodon (șeful lui Stoianoglo) la reședința de la Condrița cu “prezident Pridnestrovia Krasnosselskii”. Nu poate fi vorba de ură și de discriminare față de locuitorii de acolo, întrucât în regiunea transnistreană 97,4 % sunt cetățeni ai Republicii Moldova, adică aceștia trebuie să fie egali în drepturi, dar și în obligațiuni cu restul cetățenilor noștri.
”Al doilea principiu: statutul regiunii”. Alexandr Dmitrievici Stoianoglo insistă (exact ca Moscova) pe un statut separat și special pentru cetățenii Republicii Moldova din această regiune. Insistența lui Stoianoglo în promovarea “statutului garantat” pentru această regiune trădează adevărata sa intenție de continuare a retoricii și narativelor rusești – ”Este esențial să revenim la acest obiectiv major al negocierilor anterioare deoarece un statut echitabil și stabil pentru Transnistria în cadrul Republicii Moldova ar întări semnificativ țara”. Câtă demagogie și ipocrizie în stil rusesc! El propune să revenim la formatul total discreditat și compromis “5+2”și cu participarea OSCE, ambele structuri dominate de Federația Rusă. Cum să nu vezi că aceste fraze și “principii” coincid întocmai cu poziția Kremlinului de a menține enclava transnistreană ca cel mai eficient mecanism de santajare politică și militară a Republicii Moldova, precum o face până în prezent? Dar, poate avem nevoie de o nouă organizare administrativ-teritorială, concepută pe unități teritoriale viabile economic și comercial și nu pe criterii etnice sau politice? Această nouă formulă de egalitate între toate unitățile administrativ-teritoriale poate și trebuie să pună capăt pentru totdeauna cu așa-numitele “statute speciale” pentru anumite zone ale Republicii Moldova, altfel rămânem la “principiile” Federației Ruse, care văd regiunile transnistreană și găgăuză ca enclave de menținere a statului nostru în sfera exclusivă a intereselor sale și de zonă gri permanentă.
”Al treilea principiu: pacea și neutralitatea”. Doar tiranii şi călăii urăsc pacea și pornesc războaie împotriva altor state, cel mai concludent caz fiind războiul barbar rusesc împotriva Ucrainei. Clarificarea situației cu cele 97,4% ai cetățenilor noștri din regiunea transnistreană se va face exclusiv prin metode pașnice, integrându-i efectiv în spațiul legal, politic și economic al statului nostru. Această este unica cale viabilă. Povestea veche și erodată cu “neutralitatea permanentă” Stoianoglo o evocă în spiritul narativelor Kremlinului (de altfel ca și consângeana lui, Irina Vlah). Adică să păstrăm neutralitatea permanentă, dar cu armata rusă de ocupație pe teritoriul nostru. Perfect rusesc, perfect moldovenesc! Atât Stoianoglo, cât și Vlah fac referire la articolul 11, punctul 1 din Constituție, care prevede că ”Republica Moldova proclamă neutralitatea sa permanentă”, dar niciunul din ei, în mod intenționat și fariseic, nu merg mai departe la punctul 2 al aceluiași articol, care stabilește expres că ”Republica Moldova nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriului teritoriului său”. După cum vedeți, niciun cuvânt despre prezența ilegală a trupelor rusești, care constituie principalul impediment pentru soluționarea chestiunii transnistrene. Niciun cuvânt despre o retragere a armatei ruse și a așa-numitelor “forțe de menținere a păcii”, mizându-se pe “factorul stabilizator” al acestora. Exact ca la Dodon, exact ca la Moscova!
Iată că am ajuns la esența celor 3 principii fundamentale ale lui Stoianoglo vis-à-vis de regiunea transnistreană: vrea dialog, dar cu armata rusă de ocupație pe teritoriul nostru; vrea statut special pentru așa-zisa Transnistria, dar cu armata rusă de ocupație acolo; vrea pace și neutralitate, dar cu armata rusă de ocupație pe teritoriul nostru.
Să mai zici că există vreo deosebire între “principiile” Moscovei și ale lui Stoianoglo?!