"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Într-un video propagandistic recent, incontestabilul agent FSB-ist Iurie Roșca – tomberonul care a compromis unionismul politic de la Est de Prut – încearcă să instrumenteze, în cel mai perfid mod, memoria Rezistenței Armate Anticomuniste și a Sfinților Închisorilor în beneficiul Rusiei genocidare. Ceea ce e cel puțin abominabil, în condițiile în care partizanii și toți ceilalți rezistenți ai României (martirii și eroii noștri) au fost fie uciși, fie aruncați în pușcăriile și în lagărele groazei (adică la foamete, frig, boală și moarte) chiar de Rusia sovietică și de năimiții ei din România ocupată de tancuri rusești. Așa ceva NU se uită și NU se iartă. Vorbim despre părinții și bunicii noștri.
Pe scurt, într-un video împroșcat pe Facebook, Iura Roșca anunță din nou că așa-zisa ”Ocultă Mondială” (prin care acest antisemit visceral se referă la evrei, dar și la ceea ce numește, la fel ca Putin, ”Occidentul colectiv”) i-ar ”otrăvi” și i-ar ”omorî” pe basarabeni – nu e clar cum și de ce le-ar face Vestul așa ceva românilor basarabeni, însă fiul de rusoaică o ține langa, de ani de zile, cu partitura asta pe care o repetă în bandă, invocând cavernos o așa-zisă ”apocalipsă a globaliștilor”. De data aceasta însă, Roșca prezintă și o așa-zisă ”soluție” de împotrivire în fața Vestului ”cel rău”: exemplul luptei partizanilor lui Ion Gavrilă Ogoranu dublat de exemplul de credință lăsat posterității de Valeriu Gafencu.
Vă dați seama ce nesimțire? Ce sacrilegiu?
Anti-sovietici și anti-ruși prin excelență, fiind susținuți de serviciile secrete din SUA și Marea Britanie, partizanii lui Ogoranu au fost vânați de Securitatea condusă de agenți NKVD. Dincolo de cei morți în luptă, prin trădare, cei mai mulți dintre camarazii lui Ogoranu au fost arestați în cadrul unei operațiuni coordonate de Alexandru Nicolschi (aka Boris Grünberg Nicolski), indubitabil agent NKVD. Arestat abia în iunie 1976, Ion Gavrilă Ogoranu a fost salvat de la moarte prin intervenția directă a președintelui american Richard Nixon, care i-a solicitat lui Ceaușescu să fie pus în libertate. După Revoluție, până în clipa morții, Ogoranu a fost un pro-american și un pro-european convins, aplaudând aderarea României la NATO (detalii AICI). NU uitați că partizanii noștri au luptat împotriva URSS și a năimiților rușilor din România, așteptându-i pe americani. ”Să trăiască partizanii până vin americanii!” – era o zicere a vremii. Circula și un banc sugestiv. Cineva întreba: ”Care e cel mai bun vin?”, iar răspunsul era: ”Vin americanii!”.
Zbuciumată și luminoasă, istoria luptelor de partizani din România începe în fatidica primăvară a lui 1944, când tăvălugul rusesc se apropia, autoritățile hotărând ca tinerii din satele limitrofe graniței Bucovinei să nu mai fie trimiși pe front dacă se pregăteau în vederea luptei de partizani. Așa a fost înființată școala de la Sadova, unde aceștia se antrenau pentru a deprinde tehnicile luptei de gherilă în spatele liniilor inamice. Liderul incontestabil al grupurilor de luptători era Vladimir Macoveiciuc, subofițer de artilerie și erou decorat al Armatei Regale Române. El va fi fost primul partizan anticomunist al României.
În iunie 1944, în urma unei ambuscade organizate la Hăciuni, partizanii lui Macoveiciuc distrug în totalitate statul major al unei divizii sovietice, căreia îi capturează armele, hărțile și planurile, cauzând multe pierderi inamicului. Deghizați în uniformele însângerate ale rușilor uciși, partizanii au traversat frontul, fiind decorați cu Virtutea Militară (detalii AICI).
De notat și că, în mod obișnuit, atunci când Macoveiciuc și luptătorii săi reveneau la Sadova, în urma ciocnirilor cu rușii, ofițerii germani și români îi aplaudau în picioare.
Foarte curând însă, peste numai câteva luni (după 23 august 1944), aceste acte de eroism românesc vor fi considerate ”crime”, ”banditism” și ”terorism”, doar pentru simplul motiv că acești băieți frumoși au luptat împotriva rușilor și pe Frontul de Est, și pe frontul de acasă, în România invadată de tancuri rusești.
După ce România a întors armele, Macoveiciuc și ai săi nu s-au predat și nici nu s-au dat cu rușii (așa ceva ar fi fost de neconceput), ci au ales, în continuare, demnitatea luptei de partizani, deși erau conștienți că pășeau pe o cale fără de întoarcere. Au fost vânați cu o cruzime extremă de agenții NKVD-istului Alexandru Nicolschi, care au folosit fotografiile realizate cu prilejul decernării Virtuții Militare pentru a identifica întreaga grupare Macoveiciuc. La 8 iulie 1946, Vladimir Macoveiciuc va fi împușcat în urma unei trădări, la Vicovu de Jos. Lupta de partizani va continua în zonele muntoase ale Bucovinei dar și în ceilalți munți ai României ocupate de trupe rusești.
Având în vedere că, oficial, Securitatea avea să fie înființată abia la 28 august 1948, e bine de știut că, până la acea dată, cei care îi vânau și îi ucideau pe partizanii anticomuniști erau agenții Brigăzii Mobile, structură criminală condusă de Alexandru Nicolschi. Brigada Mobilă (adică unitatea SMERȘ din România) a pregătit apariția Securității pe care a construit-o și a organizat-o după chipul și asemănarea CEKA/NKVD/GRU. Securitatea adusă de ruși a fost cea mai criminală și mai mincinoasă instituție din istoria României, tentaculele ei făcându-și de cap și în zilele noastre.
Printre partizanii anticomuniști (majoritar țărani) s-au numărat și mulți militari de carieră care au luptat împotriva Rusiei sovietice atât pe fronturile celui de-Al Doilea Război Mondial, cât și pe frontul de acasă, în munții și pădurile României.
Cât despre trimiterea lui Iurie Roșca la Valeriu Gafencu, supranumit ”Sfântul Închisorilor”, amintesc că Gafencu a trecut prin reeducarea violentă de la Pitești, organizată și coordonată de indubitabili agenți NKVD. De asemenea, amintesc că Gafencu a fost arestat și condamnat în perioada antonesciană, dar comuniștii aduși de ruși au găsit de cuviință să-l țină în spatele gratiilor până la moarte, deși promiseseră, în ‘46, că urmau să-i elibereze pe toți deținuții legionari arestați sub Antonescu. Era o minciună, desigur, emisă cu scopul de a-i face pe legionarii din clandestinitate să iasă la lumină, pentru a-i inventaria, supraveghea și aresta pe toți, la momentul potrivit.
