Opt zile în lagărul de la Salcia și opt morți, pe o insulă cît un imens cimitir

M-am întors ieri din Balta Brăilei cu sentimente amestecate. De oboseală și fericire. Obosit, pentru că nu e ușor să lucrezi cu moartea, în înfățișările ei cele mai crude, cunoscînd suferința deținuților politici dintr-un lagăr și de fericire, pentru că am găsit primii morți de la Salcia, în număr de opt, în locul cel mai cunoscut din universul concentraționar al României comuniste: din cauza numărului imens al deținuților de aici și al cruzimii gardienilor. 

Acesta e un început – în anii următori vom continua cercetările, pentru a găsi și așeza osemintele tuturor acestor martiri și mărturisitori ai cruzimilor comunismului într-un osuar. Amenajarea lui a început deja, prin osîrdia IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, cel care ne-a ajutat și în deschiderea acestui nou șantier în căutarea poporului nostru pierdut, victimele comunismului, după încheierea săpăturilor arheologice de la Periprava, în care vreme de șapte ani am găsit 77 de deținuți, ale căror oseminte sînt zilnic pomenite într-un osuar de la Mănăstirea Dervent. 

Cu siguranță, la Salcia și în împrejurimi sînt mult mai mulți – de ordinul sutelor. I-am găsit pe cei opt datorită sprijinului dumneavoastră, al celor care ați donat pentru găsirea lor. Îi vom găsi în continuare, pentru că n-am îndoieli că-i vom descoperi și pe restul morților, martiri și mărturisitori de la Salcia și din celelalte trei lagăre, Grădina, Stoenești și Băndoiu, cît și a celor care au fost ținuți pe barje ancorate lîngă insulă, cu ajutorul dumneavoastră, al celor care ați donat ”pentru săpături” în contul deschis la Fundația ”Doina Cornea” – RO83BTRLRONCRT0582391401, deschis la Banca Transilvania Cluj-Napoca,. 

Nu eu vă sînt recunoscător, ci morții care au acum parte de cruce. Și cei care vor avea, de acum încolo. Doamne, ajută!