Politica religioasă a lui Zelensky (opinie privată a "Purtătorului de cuvânt")

este inevitabil marcată de situația dramatică a țării invadate de Rusia, act brutal care, de la început, a avut sprijinul retoric, ideologic și practic al Patriarhiei Ruse.

Pe fondul deja creat înainte de invazie, al existenței a două mari jurisdicții, una rusească și alta a Patriarhiei Ecumenice, s-a ajuns în condițiile de război la decizia de suprimare a uneia în favoarea celeilalte.

Problema de fond nu este însă astfel rezolvată, nici ierarhia pro-rusă și nici cea auto-intitulată ucraineană neavând în întregime și fără tăgadă credibilitate și onorabilitate, că de drept canonic nu mai poate fi vorba aici.

Deja scena profund dureroasă, sfâșietoare la propriu, a alungării călugărilor "ruși" de la Lavra Pecerskaia și înlocuirea lor, precum bateriile, cu alții, "ucrainieni", a scos în evidență schizofrenia identitară nu doar la nivel religios, ci în întregul social.

Am scris, inclusiv cu riscul de a fi acuzat de putinism, că pe de o parte este legitim să te aperi pe toate fronturile, inclusiv pe cel al manipulării și inclusiv a celei religioase, dar pe de altă parte este o dovadă de clarviziune să ai mereu în vedere cum se va trece de la război la pace.

Or, identitar și demografic, ucrainienii de azi și cei de mâine sunt legați prin nenumărabile fire de frații lor, la propriu, ruși: de la credință la căsătorii, de la limbă la fond mental. De aceea războiul de acum are un dramatism suplimentar, exploatat pervers de Kirill și gașca lui sinodal-FSB-istă. Fratricid, conflictul actual este unul comparabil doar cu tragediile antice.

În aceste condiții, a supralicita, precum Zelenski, cartea religioasă a jocului militar, geopolitic, este un act de furie, de inconștiență, de ticăloșie în cele din urmă. Inclusiv după război, pentru că acea zi trebuie să vină, în orice ipostază, măcar și pe motiv că se duce toată Europa de râpă (economic și politic), Ucraina va continua să fie parte a bazinului slav dominat de filonul rusesc. Ucraina nu este Basarabia!

Ca să nu fie nicio confuzie: Ucraina are tot dreptul din lume să se apere, iar de reușita acestei apărări depinde inclusiv soarta noastră, la propriu, dar nu are niciun interes să continue zgomotul armelor printr-un război civil prelungit al clopotelor.

Soluția? Expulzați fără nicio concesie și în regim de urgență clericii dovediți ca provocatori, ca lideri de opinie falsă, iar în rest supraveghere severă și pașnică. Oricum, de la o parohie la alta, raporturile se vor reașeza în postbelic mai bine decât prin decrete. Fie și de Ziua Națională, precum alaltăieri.

În fine, tot în virtutea gândirii pe termen lung, nici Patriarhia noastră nu a dorit să pună paie pe foc, alimentând un front al resentimentului - întemeiat - legat de politicile oricum în schimbare ale Ucrainei față de minorități.