Este superbă saga asta a recalculării pensiilor. În primul rând se vede cât se poate de clar că pensionarii sunt un soi de iobagi (?)/ jeleri (?) în proprietatea statului.
Nu e nici urmă de relație contractuală în relația pensioner-stat, nicidecum, aici avem un stăpân care din prea-plinul inimii sale le aruncă sărmanilor niște ciozvârte, absolut întâmplător înaintea alegerilor (vorba vine alegeri, un ritual de confirmare a jupâniei). E doar o formă fără fond totală care acoperă o relație feudală între jupân și rob.
Apoi vine frumusețea impotenței administrative a statului român. Funcționarul român nu poate scoate apa dintr-o cizmă cu instrucțiunile scrise pe tocul cizmei. Și este superb cum mint ca într-o formă de delir total.
Singura lecție care merită reținută din nebunia asta cu recalcularea pensiilor: nu vă bazați pe pensie peste 20-25 de ani. Nu, fondurile private nu vor fi o soluție, le vor confisca fără să clipească.