VIDEO. Un an de la moartea „rusească” a lui Evgheni Prigojin, sinistrul bucătar care a amenințat serios tronul odiosului Vladimir Putin. Kremlinul traversează o nouă perioadă umilitoare, iar cota de aprobare pentru liderul rus coboară vertiginos în contextul incursiunii Ucrainei din regiunea Kursk / „Cei care susțineau războiul se simt trădați”

Cei câțiva wagneriți care s-au adunat la Moscova, Sankt Petersburg, Novosibirsk (cel mai mare oraș din Siberia) sau chiar prin Africa (foto jos), în 23 august, pentru a marca trecerea unui an de la moartea „rusească” a conducătorilor mercenarilor criminali ai grupării Wagner – Evgheni Prigojin și Dmitri Utkin - s-au ferit să dea declarații presei care i-a pozat înlăcrimați și acoperind cu flori mormântul sumbru al celui care a zdruncinat serios tronul lui Vladimir Putin, în iunie 2023. 

La Moscova, la memorialul de pe strada istorică Varvaraka, wagneriții și simpatizanții au adus dulciuri, sucuri, apă și flori și au audiat posomorâți interpretarea lui Evgeny Dolganov, solistul trupei „Russky Styag”, care a cântat despre „pacea rusească” și „Donbassul rusesc”, glorificând „eroismul” invadatorilor. Cântărețul a îndemnat auditoriul civil să-i susțină și să-i ajute pe militari, pomenind, voalat, și despre situația dramatică din regiunea Kursk unde trupele Kievului au reușit să captureze peste 1000 de kilometri pătrați. „Dacă nu vrem ca inamicul să fie aici mâine, atunci trebuie să îl oprim acolo”, a spus interpretul fără să spună însă explicit despre care „acolo” e vorba. 

Și tot în zilele comemorării lui Prigojin (numit cândva și „bucătarul” lui Putin pentru contractele generoase pe care firma sa de catering le obținea de la Kremlin), un sondaj realizat de Centrul rus de sondare a opiniei publice, pomenit doar de presa independentă rusească (editată din exil) și de cea ucraineană, pe canalele lor de Telegram, a relevat un fapt aproape neverosimil: cota de aprobare (dar și încredere) a lui Vladimir Putin este în scădere dramatică față de începutul invaziei din Ucraina. 

Astfel, la câteva zile după ofensiva ucraineană din regiunea Kurk, rata de aprobare a președintelui pentru săptămâna 12-18 august a scăzut cu 3,5% față de săptămâna anterioară și a ajuns la 73,6%. 

O scădere săptămânală atât de puternică nu ar mai fi fost înregistrată de centrul de sondare pe toată durata războiului cu Ucraina. A mai fost un moment neplăcut pentru liderul de la Kremlin când cota sa de aprobare a scăzut sub 73%, la sfârșitul lui iunie 2023, pe fondul revoltei wagneriților condusă de Prigojin, dar scăderea nu a fost atât de bruscă, după cum se poate vedea în graficul alăturat.

Respondenților le-a fost adresată întrebarea „În general, aprobați sau dezaprobați activitatea președintelui?”.

De asemenea, nivelul de încredere în Vladimir Putin, în aceeași perioadă, a scăzut cu 2,6% și a ajuns la 78,2%.  O astfel de scădere bruscă a indicatorilor nu s-a mai întâmplat de la începutul războiului, rezultă din cercetările Centrului de sondare.

CITEȘTE ȘI: Rebeliunea Wagner a expus vulnerabilitatea lui Vladimir Putin și a debusolat elitele de la Moscova care șușotesc deja despre un potențial alt candidat la alegerile din 2024 / Toată suflarea așteaptă însă răzbunarea tiranului de la Kremlin despre care se știe că nu iartă trădarea

Un comentariu foarte potrivit, care asociază cele două momente umilitoare pentru Putin, ce i-au zdruncinat serios imaginea de lider imbatabil – revolta Wagner și invazia ucraineană – găsim în publicația Politico. 

Articolul evidențiază că rușii simplii, susținători de regulă ai despotului de la Kremlin, încep să realizeze că sunt mințiți și că trăiesc într-o realitate fabricată de politicieni și propagandă. Se simt trădați și comit gesturi supărătoare pentru Putin cu atât mai mult cu cât este riscant să-i pedepsească: îl comemorează în piața publică pe cel care anul trecut a vrut să-l răstoarne de la putere și care, deși a renunțat și a murit „rusește” ulterior, i-a șifonat ireparabil imaginea de dur.

Redăm mai jos câteva fragmente din analiza Politico: 

„La un an de la moartea lui Prigojin, Kremlinul este din nou umilit”

„Incursiunea Ucrainei în regiunea Kursk ar fi fost cândva de neconceput - la fel ca marșul comandantului de război spre Moscova.

În urmă cu un an, un avion care îl transporta pe Evgheni Prigojin a explodat în aer, ucigându-i pe toți cei aflați la bord. 

Greșeala fatală a șefului mercenarilor Wagner avusese loc cu două luni înainte, când a ordonat oamenilor săi să mărșăluiască spre Kremlin, crezând apoi cu o naivitate bizară că va scăpa nepedepsit. 

Deși lovitura de stat a eșuat, rușii au fost martorii unui lucru inimaginabil: o provocare la adresa autorității lui Vladimir Putin din partea unuia dintre oamenii săi de încredere.

Un an mai târziu, rușii sunt din nou confruntați cu ceea ce, înainte de invazia pe scară largă a Ucrainei, ar fi fost de neconceput. La Kursk, forțe militare străine au intrat în Rusia pentru prima dată de la al Doilea Război Mondial, în cadrul unei ofensive ucrainene surprinzătoare, determinând refugierea a aproximativ 133 000 de persoane din regiune.   

„Există un sentiment general de confuzie”, a declarat pentru POLITICO Vladimir, un rezident din Kursk care a cerut să rămână anonim din motive de siguranță. „Care se poate transforma în panică în orice moment”.

Deși este prea devreme pentru a spune cum se va evolua situația din zona Kursk, incursiunea - la fel ca tentativa de lovitură de stat a lui Prigojin - a pus serios sub semnul întrebării promisiunea Kremlinului față de rușii obișnuiți că războiul împotriva Ucrainei nu îi va afecta.

În ambele cazuri, realitatea a scos la iveală minciuna Moscovei, care afirma că deține controlul.

Cu toate acestea, consecințele politice pentru Putin ar putea să nu fie atât de imediate pe cât ne-am aștepta. 

S-ar putea să nu știm niciodată în ce măsură rușii l-ar fi susținut pe Prigojin dacă acesta nu și-ar fi întrerupt rebeliunea în iunie anul trecut. Dar mesajul său, conform căruia liderii militari ai Rusiei conduc țara spre un dezastru național, a avut în mod clar un impact semnificativ. 

Atunci, locuitorii orașului Rostov-pe-Don din sud s-au grăbit să îl întâmpine pe Prigojin și pe oamenii săi ca pe niște eroi. Iar unii propagandiști și figuri politice cheie au ales să tacă pe măsură ce Prigojin se apropia de Moscova. De asemenea, reacția forțelor de ordine a fost suspect de tardivă.

Apoi, Prigojin și Dmitri Utkin (cofondator al Wanger și comandant militar al grupului de mercenari - foto jos) au murit în același avion. Moartea lor subită a ridicat numeroase semne de întrebare, dar cumva Kremlinul a reușit să oprească discuțiile și dezbaterile despre subita dispariție a celor doi, iar în anul care a urmat a luat toate măsurile posibile pentru a recâștiga controlul.

A avut loc, în primul rând, o epurare masivă în interiorul Ministerului Apărării din Rusia, menită să îi liniștească pe unii dintre ultranaționaliștii care împărtășeau disprețul lui Prigojin față de cadrele militare de la vârf, precum și să insufle o nouă disciplină și teamă în rândul celor care s-ar putea gândi să nesocotească gradele militare.

Fostul ministru al apărării Serghei Șoigu, una dintre țintele predilecte ale criticilor vehemente ale lui Prigojin, a fost mutat la Consiliul de Securitate. Alții au fost mai puțin norocoși, numeroși înalți funcționari fiind arestați și inculpați în cadrul unei anchete (încă) în curs privind fapte de corupție.

Noul șef al Apărării a fost desemnat Andrei Belousov, un tehnocrat care, potrivit analiștilor, deși se pricepe la cifre, nu are experiența și carisma necesare pentru a reprezenta o amenințare politică sau militară pentru Putin.

Iar asta i-a conferit președintelui rus o putere și mai mare asupra armatei, avându-l alături total subordonat pe același Valery Gerasimov, șeful Statului Major General al Armatei.

Între timp, pe măsură ce războiul a trecut granița în Rusia, mașinăria de propagandă a Rusiei nu a ratat nicio ocazie pentru a vocifera că, așa cum a avertizat Putin când a lansat „operațiunea militară specială” în februarie 2022, NATO vrea să invadeze Rusia, incursiunea de la Kursk fiind „dovada” supremă. 

Mesajul de bază este că, cu cât amenințarea este mai mare, cu atât rușii ar trebui să rămână mai uniți și că cei care nu o fac sunt trădători (la fel ca și Prigojin). 

„Prigojin a avut o contribuție considerabilă în lupta împotriva naționaliștilor ucraineni”, a declarat Vladimir Dzhabarov, un senator rus, citat vineri de postul rusesc News.ru. „Dar în timp de conflict, șeful unui grup de mercenari nu are dreptul să comită un astfel de act”, a adăugat el.

Majoritatea presei ruse a ignorat însă pur și simplu împlinirea unui an de la moartea lui Prigojin, atitudine care se înscrie efortului general al Kremlinului de a șterge numele fostului lider al mercenarilor Wagner din memoria publică.

Dar se pare că unii ruși nu au uitat și chiar au venit cu flori și lumânări la mormântul său din Sankt Petersburg și la memoriale improvizate în multe orașe din Rusia. Or în Rusia de astăzi, acest lucru poate echiva cu un act de sfidare.

Mesajul a fost cu atât mai clar în orașul siberian Novosibirsk, unde susținătorii lui Prigojin i-au adus un omagiu liderului de războiu într-un loc dedicat victimelor represiunii din era sovietică.

Firește, Prigojin, care a tolerat tortura și execuțiile extrajudiciare, nu are nici cea mai vagă legătură cu victimele odiosului Stalin, însă mulți dintre susținătorii săi consideră că a fost ucis pentru că a spus adevărul despre puterea de la Kremlin. 

Vineri, mai mulți bloggeri au reluat o veche teorie a conspirației conform căreia Prigojin ar putea fi de fapt încă în viață. 

Iar asta ar fi o dovadă că „încă sunt oameni care percep lucrurile în maniera lui Prigojin și cred că el le reprezintă interesele”, a comentat antropologul Alexandra Arkhipova pe canalul său de Telegram.

De asemenea, speranța că Prigojin ar putea fi încă în viață indică și faptul că eșecurile Rusiei în război nu înseamnă automat că în rândul rușilor prinde un contur mai clar dorința de democrație, ci că, dimpotrivă, cel puțin în unele cercuri, ar putea alimenta aprobarea pentru o conducere și autoritară.

Între timp, Putin urmează o strategie pe care o aplică cu succes în cazul crizelor importante.

A stat departe de zona de frontieră afectată și a călătorit în Azerbaidjan.

Când, în sfârșit, a abordat criza de la Kursk, la șase zile după incursiunea inițială, a transferat responsabilitatea restabilirii ordinii către subalterni și a dat vina pe Occident.

Minimalizând gravitatea incursiunii ucrainene din regiunea Kursk, Putin a ales să se refere la aceasta folosind cuvântul „situație” și să fie „boierul cel bun” cu refugiații ruși cărora le-a promis o compensație de 15 000 de ruble (145 de euro de persoană). 

„Cei care susțineau războiul au acum sentimentul că au fost trădați”, afirmă Vladimir, locuitor din Kursk. „Dezamăgirea este generală”. 

Și totuși, aceste sentimente nu au avut tendița să se transforme în critici la adresa Kremlinului sau a lui Putin. De fapt, apelurile publice la Putin din partea locuitorilor din Kursk arată că mulți dintre cei afectați încă îl percep pe președintele rus mai degrabă ca pe un salvator decât ca pe cauza principală a problemelor lor. 

Cu toate acestea, tentativa de lovitură de stat a lui Prigojin a arătat că loialitatea apropiaților lui Putin este superficială. Și că, atunci când sunt chemați să îl apere pe Putin și sistemul construit în jurul acestuia, rușii ar putea fi mai degrabă reticenți.

Indiferent cât de fermă pare autoritatea Kremlinului, episodul Prigojin a fost „o pată stânjenitoare pe biografia lui Putin, care i-a pătat grav imaginea”, a scris analistul politic Abbas Gallyamov, cel care era implicat cândva în scrierea discursurile publice ale lui Putin, autoexilat între timp și aflat pe lista neargă a Moscovei care a decis la 4 martie emiterea unui mandat de arestare pe numele său sub acuzația de distribuire de informații false despre armata rusă.  

Având în vedere că numeroase alte evenimente rețin atenția opiniei publice, acțiunile lui Prigojin ar fi putut să dispară cu totul din memoria oamenilor. 

„Când va veni timpul, își vor aminti”, a mai avertizat  Gallyamov”.