Pentru românii transilvăneni, tot secolul al XVIII-lea a fost o luptă încrâncenată pentru păstrarea Ortodoxiei

Când intri puțin în bibliografie / documente de arhivă și îți dai seama că pentru românii transilvăneni tot secolul al XVIII-lea a fost de fapt o luptă încrâncenată pentru păstrarea ortodoxiei.

Una din glumele preferate ale preoților era să treacă la greco-catolici (pentru avantajele materiale conferinte de statutul de religie receptă, ca să-și păstreze parohia, la presiunile episcopilor etc.) - însă fără să-i mai anunțe și pe credincioși de efectuarea transferului. Sunt cazuri când credincioșii află că preotul a trecut la uniți și-l întreabă dacă e adevărat - preotul dă răspunsuri vagi, nu vrea să recunoască etc. De obicei credincioșii îi cereau să treacă înapoi la ortodoxie, dacă preotul refuza era alungat și se încerca aducerea unui preot hirotonit în Țara Românească, Moldova sau Serbia. Sunt documentate sute de astfel de cazuri pe tot parcursul secolului al XVIII-lea.

(Majoritatea relatărilor despre cât de tâmpiți/ analfabeți erau preoții ortodocși din Transilvania provin - surpriză! - de la diverși iezuiți sau episcopi catolici care cam rămâneau fără credincioși și de vină erau rumânii - niște loaze superstițioase lipsite de educație, după cum ne învață și în ziua de azi unii și alții - duși de nas de schismaticii primitivi și analfabeți de peste munți. Soluția? Interzicerea intrării în Transilvania a preoților hirotoniți în mitropoliile de dincolo de munți și a cărților „eretice”. Adică avem destule texte în care diverși îi înjură pe rumâni, dar trebuie să vedem și cine erau băieții ăștia și de ce făceau clăbuci la gură.)

Din punct de vedere legal nu era nici o problemă pentru nimeni să treacă de la greco-catolici la ortodocși, practic însă autoritățile făceau tot ce puteau să împiedice fenomenul. Sunt păstrate documentele a zeci de anchete în comunitățile de români care îi alungau pe preoții trecuți la greco-catolici fără să anunțe parohia. De obicei românii refuzau să răspundă, cel mult ziceau că ortodoxia e credința lor și este dreptul lor să aleagă în ce credință rămân. Abia în secolul al XIX-lea s-a reușit cumva stabilizarea bisericii greco-catolice în Transilvania.