VIDEO. Alain Delon a murit la vârsta de 88 de ani / Legendarul star de cinema lasă în urmă o carieră impresionantă și o viață fascinantă, tumultoasă care ar putea fi de departe cel mai bun film al său / A fost atât de frumos încât a pierdut și roluri din acest motiv

Alain Delon, monstru sacru al cinematografiei franceze și internaționale, a încetat din viață la vârsta de 88 de ani.

Anunțul decesului a fost făcut, duminică dimineață, de familia sa.

„Alain Fabien, Anouchka, Anthony (cei trei copii ai actorului, n.red.) şi Loubo (câinele său) sunt profund întristaţi să anunţe decesul tatălui lor. Acesta s-a stins din viaţă în linişte în casa sa din Douchy, înconjurat de cei trei copii ai săi şi de familia sa. (...) Familia vă roagă să îi respectaţi viaţa privată în această perioadă de doliu extrem de dureroasă”, se arată într-un comunicat transmis de familie.

De la primul său lungmetraj în 1957, la vârsta de 23 de ani, Alian Delon a jucat în 88 de filme pentru marele ecran (ce coincidență!) și șapte filme de televiziune. De asemenea, a regizat două lungmetraje, a produs 32 și a jucat în șapte piese de teatru. Dincolo de acest bilanț sec, cel care era destinat să preia delicatesele familiei din Bourg-la-Reine (Hauts-de-Seine) a fost mai ales eroul unei număr impresionant de capodopere sau filme cult, printre care „Plein Soleil”, „Rocco et ses frères”, „Le Guépard”, „Mélodie en sous-sol”, „Le Samouraï”, „Borsalino”, „La Piscine” și „Monsieur Klein”. 

Legendarul star de cinema a primit numeroase roluri, dar nu și trofee, scrie leparisien.fr. Lista sa impresionantă de distincții include „doar” un César, pentru cel mai bun actor în 1985 pentru „Notre histoire” de Bertrand Blier, Ursul de onoare la Festivalul de Film de la Berlin în 1995 și premiul Festivalului Internațional de Film de la Locarno în 2012... Până când, în mai 2019, Delon a fost recompendat cu Palme d'or d'honneur la Cannes : o distincție tardivă, dar supremă, pe care starul a primit-o în lacrimi din mâinile fiicei sale Anouchka, profitând de acest ultim omagiu pentru a-și lua un rămas bun sfâșietor de la publicul său.

Un mit, o icoană, un erou francez

Mult mai mult decât un actor, Alain Delon a fost un mit, o icoană, un erou francez al cărui chip și nume erau cunoscute în întreaga lume. O „frumusețe diabolică” care, la vârsta de 74 de ani, a devenit imaginea unei mărci de parfumuri datorită unor fotografii realizate în anii 1960. Este ca și cum, de atunci, niciun alt chip nu a egalat această perfecțiune, această grație felină și misterioasă. Dincolo de granițele Franței rămâne fără îndoială una dintre cele mai cunoscute vedete franceze, devenind idol în China și Japonia încă din 1967 cu „Le Samouraï” de Jean-Pierre Melville.

Iubirile sale, poate unrori mai mult decât rolurile, au stârnit interesul presei care a scris despre dragostea la prima vedere cu Romy Schneider, în 1958, dar și despre iubirea pasională cu Mireille Darc, care i-a fost amantă vreme de 15 ani și despre care Delon avea să afirme ulterior că a fost „marea iubire” a vieții sale. Le-a iubit însă, poate nu aceeași intensitate, și pe Nathalie, Anne Parillaud, Rosalie van Breemen și chiar și pe Dalida – relația cu aceasta din urmă fiind dezvăluită mulți mai ani târziu. Apoi au mai fost și prieteniile sale cu o serie de răufăcători (Milosevic, Markovici, Marcantoni, Hornec...), care au estompat granițele dintre viața și rolurile celui care a făcut filme cu gangsteri unul după altul.

Reputația sa de actor furtunos, dificil și temperamental, certurile mediatizate cu fiii săi Anthony și Alain-Fabien, precum și unele din declarațiile sale furtunoase, bulversante au făcut din Alain Delon un personaj fascinant, deopotrivă adorat și urât.

De mai mulți ani, actorul se retrăsese de pe platourile de filmare. Spunea că nu mai are nicio legătură cu filmul contemporan, că nu-i mai place cinematografia de azi și că nu găsește niciun moștenitor pentru Deray, Verneuil, Melville sau Visconti. În apartamentul său din Paris și pe proprietatea sa din regiunea Loiret, Delon trăia înconjurat de fotografii ale filmelor sale, ale soțiilor sale și ale tinereții. 

Fabuloasa și fascinanta biografie de început a legendarului star de cinema 

Historia.ro i-a dedicat recent un material de excepție care surprinde toate laturile importante ale vieții marelui star. Considerat adesea corespondentul francez al lui James Dean, Alain Delon, nu a făcut nicio şcoală de actorie.  A fost însă remarcat şi lansat de unii dintre cei mai cunoscuţi regizori ai lumii, precum Luchino Visconti, Jean-Luc Godard, Jean- Pierre  Melville, Michelangelo Antonioni sau Louis Malle.

S-a născut pe 8 noiembrie 1935, în Sceaux, zonă liniştită, din departamentul Hauts-de-Seine, însă copilăria sa avea să fie una tumultoasă. Părinţii, Edith şi Fabien, au divorţat pe când acesta avea patru ani, mai târziu, fiecare recăsătorindu-se.

După acest episod, Alain Delon este adoptat, pentru ca mai apoi, după moartea părinţilor adoptivi, Edith şi Fabien să împartă custodia, fără însă a se înţelege cu privire la acest aspect. Viitorul star al Franţei este înscris la un internat romano-catolic, dar va fi exmatriculat de aici, precum şi din alte şcoli, din cauza comportamentului său iregulamentar.

La vârsta de 14 ani, Delon renunţă definitiv la şcoală, lucrând ca măcelar în magazinul tatălui său vitreg. Tot în această perioadă, după cum povesteşte într-unul dintre primele sale interviuri în limba engleză, din august 1970, visa să ajungă în Chicago, pur şi simplu „pentru că suna bine”, pentru că în vremurile acelea, Statele Unite ale Americii păreau o altă lume. 

Mânat de această nostalgie oarbă, după ceva ce nu cunoscuse de fapt, se hotărăşte împreună cu un prieten, să fugă, pe o barcă, în Chicago. Planurile îi sunt dejucate însă de poliţie care îl arestează, lăsându-l să plece cu un avertisment.

Trei ani mai târziu, la vârsta de 17 ani, viitorul actor se înrolează în marina franceză, unde îşi petrece aproximativ patru ani din viaţă. Totuşi, Delon a mărturisit că dintre aceşti ani, 11 luni şi le-a petrecut în arest, pe motiv disciplinar. Între 1953-1954, a activat ca puşcaş marin, în Vietnam, în timpul primului război indochinez. Mai în glumă mai în serios, în acelaşi interviu din 1970, Delon povesteşte că a părăsit marina în 1956, după patru ani şi jumătate, pentru că îi era rău de mare.

Dobândirea faimei 

În 1957, fără niciun ban în buzunar, Delon se descurcă cum poate, muncind ca ospătar, portrar, asistent personal sau asistent de vânzări. În această perioadă devine  prieten cu actriţa Brigitte Auber pe care o însoţeşte la Festivalul de Film de la Cannes. Aici este remarcat de căutătorul de talente american David Selznick care îi oferă primul său contract, cu condiţia ca Delon să înveţe engleza. 

Întorcându-se la Paris cu gândul de a se apuca de studiat, îl întâlneşte pe regizorul Yves Allégret care îl convinge că poate deveni la fel de faimos şi dacă rămâne în ţara de origine. Mâna sorţii sau nu, Selznick îi permite lui Delon să rupă contractul încheiat la Cannes, iar Allégret îi oferă primul său rol, în pelicula ” Quand la femme s’en mêle’, în care este extrem de apreciat, primind astfel şi cel de-al doilea rol al său, în „Faibles femmes”, o coproducţie italiano-franceză care, datorită faptului că a fost un succes în box office-ul francez, ajunge să fie lansat şi în America. Astfel, Alain Delon devine cunoscut internaţional.

De-a lungul carierei sale, lui Delon i se spunea adesea cât este de frumos, însă uneori acest lucru ducea la pierderea unor roluri.

În 1961, apare ”The Roman Spring of Mrs. Stone”, în regia lui Jose Quintero şi cu Vivien Leigh în rolul principal. Iniţial, aceasta îşi doreşte să refuze rolul pentru că o sperie descrierea personajului, o actriţă în vârstă, exploatată de un gigolo italian, Paolo di Leo. În realizarea filmului, una dintre problemele care apar este şi alegerea actorului care să îl joace pe acest gigolo, printre cei avuţi în vedere fiind şi Alain Delon. Totuşi, Leigh a avut ultimul cuvânt de spus.

Dacă alţii au fost refuzaţi de actriţă pe motiv că „nu erau îndeajuns de italieni”, Delon nu a fost dorit pentru că „era prea frumos”, rolul fiindu-i oferit în cele din urmă, lui Warren Beatty.

Afacerea Markovic

În 1968, în timp ce filmează „La Piscine”, Alain Delon este implicat într-un scandal politic de proporţii, alături de preşedintele Franţei, Georges Pompidou.

În luna octombrie a acestui an, unul dintre bodyguarzii lui Delon, un sârb pe nume Stevan Markovic, este găsit mort într-un tomberon de la periferia Parisului. Nefericitul eveniment aprinde o dispută între fratele lui Markovic şi Delon şi tabăra sa, din care face parte inclusiv viitorul preşedinte al Franţei, Georges Pompidou.

Iniţial, prietenul lui Delon, Francois Marcantoni, gangster corsican, jefuitor de bănci şi scriitor, este considerat suspectul principal. După 11 luni în care este ţinut în custodie, este eliberat din cauza lipsei de dovezi. Markovic şi Delon s-au întâlnit în Belgrad, unde actorul avea filmări. 

Dependent de jocuri de noroc, Markovic căpătase ofaimă în ceea ce priveşte organizarea de petreceri cu invitaţi importanţi, în timpul cărora plasa camere în casă, în special în dormitoare.

Se pare că bodyguardul adunase o serie de fotografii compomiţătoare cu oaspeţii săi pe care dorea să le folosească pentru şantaj. Acest plan îi viza şi pe Alain Delon şi pe Marcantoni, dar grija principală era în legătură cu nişte poze indecente ale lui Claude Pompidou, al cărei soţ se pregătea la acea vreme să candideze la preşedinţia Franţei. Crima lui Markovic a rămas nerezolvată. Mai multe detalii AICI