"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Președintele think tank-ului Ukrainian Security and Cooperation Center, Serhii Kuzan, a redactat o amplă analiză pentru publicația Kyiv Independent, în care explică de ce este vital ca SUA să permită Ucrainei să folosească armamentul primit pentru a viza ținte de pe întreg teritoriul Rusiei. În cadrul analizei, expertul militar a trecut în revistă o serie de obiective militare rusești pe care forțele ucrainene le-ar putea distruge dacă li s-ar da mână liberă, ceea ce ar afecta semnificativ capacitatea ofensivă a Rusiei. Nu în cele din urmă, Kuzan a punctat că restricțiile impuse de SUA sporesc costul apărării, întrucât armele defensive sunt mult mai costisitoare decât mijloacele militare de distrugere.
Redăm pasajele-cheie din analiza realizată de Serhii Kuzan:
"În mai 2022, președintele american Joe Biden a anunțat că SUA vor furniza Ucrainei sisteme de rachete de artilerie de înaltă mobilitate (HIMARS). El a clarificat însă că Washingtonul nu oferă Ucrainei permisiunea de a lansa lovituri în afara granițelor sale. 'Nu vrem să prelungim războiul doar cu scopul de a provoca durere Rusiei', transmitea Biden. Deși restricțiile s-au ameliorat între timp, oficialii americani susțin că politica generală privind atacarea țintelor din Rusia rămâne neschimbată - loviturile de distanță lungă în adâncul teritoriului Rusiei sunt în continuare interzise. (...)
Pe 31 mai 2024, Zelenski a anunțat că Washingtonul a autorizat utilizarea limitată a armelor americane în regiunea rusă aflată la granița cu Harkiv (Belgorod - n.red.). Statele Unite au extins acum această autorizație pentru a permite Ucrainei să folosească arme americane împotriva oricăror forțe rusești care atacă din zonele de graniță, nu doar din cele din proximitatea Harkivului.
Cu toate acestea, permisiunea în cauză reprezintă doar o jumătate de măsură. Pentru o apărare eficientă, SUA ar trebui să ridice complet restricțiile impuse Ucrainei, în mod special în ceea ce privește autorizarea utilizării sistemelor ATACMS cu rază lungă de acțiune împotriva țintelor militare legitime în întreaga Rusie.
În prezent, Kyivul nu poate răspunde simetric la atacuri, fiind restrâns la propriul teritoriu ocupat de Rusia și la o fâșie de 100 de kilometri de teritoriu rus în apropierea graniței. În tot acest timp, Rusia lovește aproape zilnic de pe teritoriul său atât ținte militare, cât și civile în Ucraina, folosind o gamă largă de arme – de la avioane strategice și bombardiere până la sisteme de rachete cu lansare multiplă și rachete sol-aer care ucid civili și distrug orașe. (...)
Dacă Ucrainei i s-ar permite să folosească arme cu rază lungă de acțiune pentru a distruge ținte militare legitime ca răspuns la atacurile Moscovei, Rusia s-ar putea confrunta cu o potențială 'zonă de lovitură' de până la 300 de kilometri, ceea ce ar crea noi provocări pentru Kremlin.
Securizarea regiunilor de frontieră este de o importanță critică pentru complexul militar-industrial rus și pentru armată în ansamblu, întrucât multe din instalațiile militare rusești sunt situate în partea europeană a țării, în zona potențială de atac.
De pildă, fabrica rusă de materiale compozite Avangard din Safonovo, regiunea Smolensk, parte a Corporației de Rachete Tactice, produce containere de transport-lansare și carcase de motor pentru rachetele cu combustibil solid folosite împotriva Ucrainei. Smolensk găzduiește și o fabrică de aviație care a fost lovită de drone ucrainene în noiembrie 2023, perturbând producția de rachete Kh-59.
Totodată, este crucial să lovim unitățile militare din spate, depozitele și, cel mai important, aerodromurile din Rusia. În zona de frontieră de 300 de kilometri cu Ucraina, Rusia are aproximativ 184 de unități militare ale Ministerului rus al Apărării, FSB și Gărzii Naționale Ruse și cel puțin 18 aerodromuri militare utilizate în mod regulat pentru lovituri împotriva Ucrainei, logistică și recunoaștere radio.
În ciuda mijloacelor limitate, armata ucraineană a obținut un anumit succes în lovirea unor astfel de ținte în spatele liniilor inamice folosind resursele disponibile, inclusiv drone de atac și grupuri de sabotaj și recunoaștere.
De exemplu, Direcția Principală de Informații a Ucrainei a atacat aerodromurile Seshcha, Shaykovka și Voronezh cu drone ucrainene, iar un bombardier strategic Tu-22M3 a fost distrus pentru prima dată pe aerodromul Soltsy de către un grup ucrainean de sabotaj și recunoaștere. Cu toate acestea, loviturile în cauză ar fi putut avea un impact mai semnificativ prin folosirea armelor mai puternice și cu rază lungă de acțiune furnizate de aliați.
Însă, armele disponibile nu sunt întotdeauna suficiente pentru a viza în mod eficient pozițiile din spate. Moscova este conștientă de securitatea relativă a graniței sale, folosind arme de înaltă precizie și cu rază lungă de acțiune, ceea ce-i permite să utilizeze instalațiile militare existente și să construiască altele noi.
Încă există o fereastră de oportunitate pentru a viza aerodromurile și aeronavele rusești în mod eficient. Experții militari și bloggerii ruși au avertizat de multă vreme despre lipsa adăposturilor de protecție pentru aeronavele militare, cum ar fi hangarele din beton, sugerând ca alternativă containerele de marfă pline cu pământ. Aceste preocupări sunt valabile: aeronavele de pe aerodromuri sunt protejate doar de-a lungul perimetrului și rămân vulnerabile de sus.
Munițiile cu dispersie ar putea deteriora semnificativ aviația rusă în aceste circumstanțe. Munițiile cu dispersie ATACMS, care acoperă o suprafață semnificativă fără a lăsa cratere mari, ar putea transforma aeronavele neblindate într-o sită. Dacă nu sunt interceptate, doar câteva rachete ATACMS Block I prevăzute cu muniții cu dispersie ar putea dezactiva o întreagă escadrilă a Forțelor Aerospațiale Ruse într-o bază aeriană aflată de la 150 până la 300 de kilometri de Ucraina.
Un alt avantaj al atacării țintelor militare și strategice din Rusia constă în forțarea rușilor de a redistribui mijloacele de apărare aeriană pentru a proteja aceste situri. Acest lucru creează lacune în sistemul rus de apărare aeriană, permițând dronelor ucrainene să pătrundă pe o distanță de peste 1.800 de kilometri pe teritoriul Rusiei.
Apărarea Ucrainei este definită de dreptul internațional, dar e împiedicată de restricțiile impuse de partenerii săi. Ucraina ar putea lovi pozițiile rusești la o adâncime considerabilă, iar eliminarea acestor restricții ar împiedica, de asemenea, capacitatea Rusiei de a-și construi rezerve la graniță și de a avansa mai adânc în regiunile de nord ale Ucrainei.
Kremlinul a folosit șantajul și intimidarea pentru a impune poziționarea în rândul țărilor occidentale potrivit căreia orice lovitură efectuată asupra țintelor rusești cu arme occidentale ar implica Occidentul în război. Pe de altă parte, aceste așa-zise 'linii roșii' nu sunt efective. Kremlinul a susținut deja că se află în război cu NATO, dar, de exemplu, nu a existat niciun răspuns la loviturile HIMARS asupra țintelor militare din regiunea Belgorod din Rusia sau la utilizarea rachetelor americane ATACMS cu rază lungă de acțiune asupra aerodromului militar din Dzhankoy, Crimeea.
Restricțiile existente impuse Ucrainei de aliați îi conferă agresorului un avantaj neprețuit. De pildă, distrugerea avioanelor de luptă rusești staționate la bazele aeriene din regiunile de frontieră ar lăsa unitățile de asalt ale armatei ruse fără un sprijin aerian eficace în timpul operațiunilor ofensive, așa cum s-a văzut în timpul atacurilor efectuate asupra Avdiivka și Bakhmut.
Secretarul american al Apărării, Lloyd Austin, a declarat după reuniunea Grupului de contact al apărării din 13 iunie a Ucrainei că decizia Washingtonului de a permite armatei ucrainene să folosească arme americane pentru a lovi ținte rusești a avut un impact pozitiv asupra situației operaționale din regiunea Harkiv, încetinind ofensiva rusă și prevenind progrese semnificative.
În plus, ridicarea restricțiilor ar ajuta la neutralizarea amenințării reprezentate de aeronavele rusești pentru orașe precum Harkiv și pentru pozițiile militare ucrainene. De la începutul anului 2024, avioanele de luptă rusești au aruncat peste 3.500 de bombe asupra pozițiilor ucrainene, de 16 ori mai multe decât în aceeași perioadă a anului trecut. Rusia folosește bombardiere Su-34 la 30 până la 60 de kilometri de linia frontului pentru a lovi fortificațiile sau orașele ucrainene, iar rachetele sol-aer cu rază scurtă de acțiune pe care Ucraina le utilizează în prezent nu pot ajunge la aceste avioane. Dar această situație s-ar putea schimba prin decizia aliaților.
Zona de lovitură limitată la 100 de kilometri pe teritoriul Rusiei este insuficientă pentru efectuarea de atacuri eficiente asupra bazelor aeriene-cheie rusești, precum Voronezh Baltimor și Buturlinovka, unde se află bombardierele Su-34 care vizează Ucraina.
Lovirea bazelor aeriene militare rusești ar forța comandamentul rus să mute aceste baze dincolo de zona de lovitură cu perimetrul de 300 de kilometri, mărind astfel timpul de zbor al aeronavelor rusești către zona de lansare a bombelor și reducând durata de viață a acestora. De exemplu, conform informațiilor din Marea Britanie, atacul ucrainean asupra aerodromului Kushchevskaya a forțat Rusia să retragă aproximativ 40 de avioane de diferite tipuri și să le disperseze pe aerodromuri mai îndepărtate de linia frontului. Creșterea duratei de care au nevoie aeronavele rusești să se apropie de ținte ar permite mai mult timp pentru detectarea și răspunsul oferit de forțele ucrainene în Ucraina, atât la sol, cât și în aer.
Considerațiile politice nu ar trebui să prevaleze în fața unei strategii militare solide. Restricțiile sporesc costul apărării, întrucât armele defensive sunt mult mai scumpe decât mijloacele de distrugere.
Secretarul de stat adjunct al Statelor Unite pentru Afaceri Europene, James O'Brien, a spus recent că, în cazul în care Rusia încearcă să extindă frontul, Ucrainei i se va permite să tragă la o distanță mai mare. Potrivit lui O’Brien, Rusia își pierde capacitatea de a ataca pe fondul reușitelor Ucrainei de a distruge instalațiile rusești de lângă graniță. Această declarație confirmă eficacitatea atacurilor ucrainene asupra țintelor militare rusești.
Cu toate acestea, indică, totodată, o lipsă de voință politică la Washington pentru a permite utilizarea mai largă a armelor americane. Extinderea distanței de lovitură este posibilă, iată, doar dacă Rusia lansează o nouă ofensivă. Astfel, SUA par în primul rând preocupate de auto-reținere, mai degrabă decât de potențialele riscuri sau de reacția Rusiei.
În prezent, întârzierea luării unei astfel de decizii afectează negativ securitatea orașelor ucrainene și situația de pe front. Aceasta e o chestiune strategică, iar Ucraina nu așteaptă ca Moscova să extindă frontul lansând o ofensivă în nordul Ucrainei sau în alte regiuni".
