Eroii Libertății noastre. La mormântul lui Ion Smoleanchin

Recent, am vizitat mormântul lui Ion Smoleanchin (10.06.1956 – 9.04.2008), unul dintre primii eroi ai Mișcării Naționale din Basarabia anilor ‘80-‘90 ai secolului trecut. Mormântul se află în cimitirul suburbiei chișinăuiene Durlești. 

Am fost acolo cu Dumitru Popa, și el erou al luptei cu imperiul ruso-sovietic, inițiator al primelor proteste neautorizate de stradă, care au implicat ulterior zeci de mii de oameni și au declanșat procesele Libertății noastre.

Ne-a însoțit Răzvan Gheorghe, scriitor și jurnalist din București, care s-a contopit cu amintirile noastre din acei ani de mare restriște, încă nedescriși în măsura lor adevărată.

Ion Smoleanchin și Dumitru Popa nu s-au gândit nicio clipă la confortul lor. 

În decembrie 1988, apoi în ianuarie anul următor și până la zdrobirea marelui urs ruso-sovietic, au fost mereu în primele rânduri ale luptătorilor. 

După proteste, erau arestați și plasați în celulele reci ale pușcăriei. 

Cei rămași afară organizau noi proteste pentru eliberarea lor. Mergeau cu miile spre penitenciar pentru a-și salva camarazii. 

Autoritățile nu rezistau în fața protestatarilor și îi eliberau pe cei închiși. 

Și atunci, cei eliberați veneau direct în brațele camarazilor luptători.

Apoi iar pușcărie și iar eliberări, după care câte unul putea să ajungă iar după gratii și tot așa.

Acolo, în strada fierbinte, s-au născut celebrele slogane lansate în mare ecou: 

–„Limba română cu alfabet latin!”

– „Jos mafia!”

– „Libertate – independență!”

– „Unire cu România!” Și altele.

Toată lupta lui Ion Smoleanchin și Dumitru Popa a avut doar scopul Libertății noastre.

Dar cum se întâmplă în orice revoluție, vine cineva la un moment dat și se cocoșează la putere. Idealurile luptătorilor sunt uitate sau neglijate.

Mai mult, guvernanții, străini de mișcarea populară, se fac a nu mai ști de luptători.

Ion Smolenchin și-a dorit UNIREA și a luptat pentru ea.

Însă a plecat la cele veșnice, de pe pământ românesc, dar din stat străin de România.

Dumitru Popa, inițiatorul primelor mitinguri neautorizate în Chișinău, a zăcut trei luni în temniță (în celulă cu alt erou, Grigore Vârtosu, despre care voi relata altădată),  apoi scos pentru a fi judecat, în fața sutelor de colegi de muncă, aduși în sală aproape cu forța, ca să-l condamne.

N-a fost să fie!

Dumitru Popa, neînfricatul patriot care și-a consacrat sănătatea și liniștea pentru Libertatea noastră, a învins, cu ajutorul camarazilor manifestanți, printre care eram și noi.

Însă, în toți cei 33 de ani de independență, cu orgolii stataliste și bani mulți în buzunare de politicieni, NU și-a amintit nimeni de dânsul.

„Nici măcar să-mi spună că m-au pomenit pe undeva n-au făcut-o”, îmi spuse el odată cu voce tristă.

Acum se pregătesc noi liste pentru mari distincții stataliste. Luptătorii cu imperiul răului, care au mai rămas în viață, NU se regăsesc în ele nici de data aceasta.

Aș fi bucuros să greșesc, rostind prezentele cuvinte...

Însă Dumitru Popa este peste orice politician, peste orice demnitar de stat în acești 33 de ani.

Tot el NU și-a permis să-i uite pe camarazii plecați.

Periodic aprinde lumânări în biserică și vizitează mormintele prietenilor de cauză, care odihnesc prin cimitire.

L-am găsit, când venea de la cimitirul Durleștilor, de la mormântul prietenul său (și al nostru!) Ion Smoleanchin, înmormântat la 9 aprilie 2008, la vârsta de 52 de ani.

I-am spus că vreau și eu să ajung la crucea Eroului și Dumitru Popa s-a bucurat, făcând imediat pasul înapoi.

A mers și Răzvan Gheorghe, cercetător al Rezistenței Armate Anticomuniste din România.

I-am prins în această poză, când aprindeau lumânările și așezau pomenile, în memoria lui Ion Smoleanchin.

Exemplu continuu de patriotism și demnitate!

Eternă amintire luptătorilor pentru libertate!

La mulți ani, bădiță Dumitru Popa!

Va veni și vremea Unirii!

---

(Portrete mai ample ale eroilor libertății noastre vor ajunge într-un volum unic, ceva mai încolo)