Mihaela Miroiu, coordonatoare de doctorat la SNSPA și colegă de catedră ani mulți cu abuzatorii de studente, și-a retras postarea de pe Facebook în care susținea că habar nu a avut despre hărțuirea tinerelor, după ce mai multe foste studente au contrazis-o curajos și i-au demascat, public, tăcerea și atitudinea indubitabil complice. Găsiți integral mai jos postarea doamnei Miroiu!
O fostă studentă afirmă că atitudinea profesoarei pe care o adora „i-a prăbușit lumea”, lăsând-o efectiv perplexă după ce și-a făcut curaj și i-a dezvăluit că este ținta avansurilor sociologului PSD Marius Pieleanu, profesor la aceeași SNSPA. Mai exact, potrivit celor susținute de fosta studentă, Miroiu a promis inițial că intervine, pentru ca mai apoi s-o trimită să-și rezolve singură agresiunea, într-o întâlnire privată cu hărțuitorul.
„Mi-ați spus ca trebuie să merg să rezolv asta între patru ochi, ca nu puteți interveni în relația dintre profesor și student. Și lumea mea s-a prăbușit. Tocmai ne spuseseti la curs ca, in cazuri de agresiune, victima nu trebuie pusa niciodată față în față cu agresorul. Și acum, după mai bine de 20 de ani, am lacrimi în ochi când îmi amintesc”, a precizat fosta studentă, încă puternic afectată de gesturile foștilor săi profesori.
Comentariul integral postat de victima lui Pieleanu pe care Mihaela Miroiu a refuzat s-o ajute: „Doamna profesoară, v-am îndrăgit mult, tare mult. Erați așa cum mi se părea ca trebuie să fim noi, toate fetele și femeile, în urmă cu mai bine de 20 de ani. V-am ales și ați acceptat să îmi fiți coordonatoare de lucrare de licență, master, apoi doctorat. Sorbeam fiecare cuvânt pe care ni-l spuneați la cursuri sau în discuțiile amicale. Și am venit și v-am spus, tremurând, cum pieleanu îmi face avansuri de câteva luni, și cum risc să nu pot intra la examenul de licență din cauza lui. Și asta pentru ca i-am refuzat avansurile. Eram în primii 10 elevi din an, bursieră în toți cei 4 ani. Mi-ați cerut răgaz să vorbiți cu el, apoi mi-ați spus ca trebuie să merg să rezolv asta între 4 ochi, ca nu puteți interveni în relația dintre profesor și student. Și lumea mea s-a prăbușit. Tocmai ne spuseseti la curs ca, in cazuri de agresiune, victima nu trebuie pusa niciodată față în față cu agresorul. Și acum, după mai bine de 20 de ani, am lacrimi în ochi când îmi amintesc. Și stare de vomă când îl văd la tv. Ați știut. Ați știut și după câțiva ani când am venit și v-am zis ca nu scap de furia lui, ca încearcă să mă vorbească de rău pe unde întâlnește oameni care mă cunosc, ca strigă injurii după mine pe stradă când ne întâlnim întâmplător. Ați știut…”
Și jurnalista Carmen Dumitrescu a remarcat dispariția postării dnei Miroiu, apreciind că a avut, de-a lungul timpului, o atitudine vădit complice cu abuzatorii.
„Doamna Miroiu a șters postarea proprie sau a limitat audiența ei. Mai ales că nici despre cazul Stănciugelu, care trimitea poze cu organul la studente n-a știut doamna Miroiu, deși situația a ajuns în vizorul Comisiei de Etică. Deci a fost un scandal oficial acolo, pe bază de sesizare reală, nu de zvon neconfirmat de probe. Și apropo de Comisia de Etică, am vorbit azi cu George Stroe, liderul Ligii Studenților din SNSPA. Ei bine, el mi-a spus că e foarte greu să faci, de fapt, sesizări pentru abuzurile din mediul academic. Sesizarea trebuie făcută de persoana vătămată, nu de altcineva, și în termen de maxim 6 luni de la comiterea faptelor. Altfel, sesizarea e declarată nulă. Citiți ce zice omul ăsta în link-ul din comentarii și apoi mai întrebați-vă o dată de ce n-au făcut studenții nimic atâția ani. Păi pentru că n-aveau cum, pentru că prădătorii erau protejați de sus, de la conducerea instituției de învățământ superior, pentru că aveau grijă să nu mai termini școala, pentru care fie plăteai, fie învățai pe rupte. Și fetele acelea nu și-au dorit decât să scape de acolo.”, a scris Carmen Dumitrescu pe pagina sa de Facebook. Articolul la care face referire Carmen Dumitrescu AICI
Ce afirmase Mihaela Miroiu în postarea îndepărtată de pe Facebook: „Toți știau. Și nu a făcut nimic" (Cazul Bulai)
Dacă e adevărat că noi profesorii și conducerea facultății și universității știam la ce traume sunt supuse studentele și până la ce grad de mizerie morală ajunge un coleg, suntem colectiv vinovați.
Desigur că mulți nu mă veți crede că prima plângere clară și informată despre acest subiect a avut loc ieri, cu ocazia publicării anchetei jurnalistice. Înmărmuritoare. Devastatoare. În ceea ce mă privește, niciuna dintre studente nu mi-a spus nimic. Și niciunul dintre colegii lor, cei care știau prin ce trec victimele. Cu mulți ani în urmă am auzit zvonuri vagi, departe de ceea ce am văzut în înregistrări. Se refereau la glume nepotrivite cu mediul academic. Am dat atenție și am solicitat o informare clară și plângere cărora să le dăm curs. Între altele, au existat plângeri într-un alt caz, au fost documentate și li s-a dat curs în Comisia de Etică. Nu a fost formulată nicio plângere, orală sau scrisă, în acest caz. Până ieri.
În urmă cu 19 ani (iunie, 2005) am construit împreună cu Daniela Cutaș și Liviu Andreescu un cod de etică universitară pornind de la două surse: coduri ale universităților internaționale de prestigiu și rezultatele unei cercetări despre starea eticii în universitățile românești (am inclus 13 universități), respectiv la firul ierbii. La acel moment universitățile aveau fie coduri vagi, fie nu aveau deloc. Hărțuirea, în particular hărțuirea sexuală nu erau prevăzute în coduri. În iunie 2005 ministrul Miclea a aprobat acest demers și a dat Ordin de ministru ca fiecare universitate să aibă astfel de cod și comisii corect alcătuite reprezentativ. Oricine poate avea acces la acest cod.
Greșeala de fond este aceea că nu s-au practicat inițieri în conținutul Codului și Cartei universitare făcute de către profesori (ocazie cu care se informează și ei) cu studenții, masteranzii și doctoranzii din anul I, astfel încât ei să își cunoască bine drepturile și limitările. Să știe clar ce trebuie să facă în caz de abuz de putere. Sper că această eroare care costă dureros pe cei afectați o să fie îndreptată măcar de acum încolo.
În anul 2021 Centrul Filia a făcut o cercetare pe tema hărțuirii în universitățile din România. Și a constatat că 1/3 dintre studente au avut astfel de experiențe. Au elaborat un document cu prevederi mult mai detaliate legate de situațiile de hărțuire. Acest document nu a fost încă adoptat. Sper că va fi. În procedură de urgență.
În ceea ce mă privește, am trecut printr-o tentativă de viol făcută de un profesor când am terminat anul I de facultate. Și prin alte întâmplări umilitoare de aceeași natură. Numai că atunci nu mă apăra nicio lege și niciun cod de etică. Mai mult, eram învinuită eu pentru ceea ce s-a întâmplat. Este o mare traumă pe care atunci o resimțeam ca vinovăție proprie.
La ora actuală (respectiv după 2004) legile, Carta, codurile au aceste prevederi. Este foarte important să fie cunoscute astfel încât victimele (sau martorii) să facă plângeri își caute cât mai repede dreptatea. Să nu se ajungă la o situație endemică, așa cum s-a întâmplat în acest caz.
PS În anul 2021 m-am pensionat. Prin urmare, nu mai fac parte din corpul profesoral. Asta nu înseamnă deloc că nu mă mai interesează.”