Mitropolitul Hilarion (Alfeyev)


Mitropolitul Hilarion (Alfeyev)

este mare teolog ortodox pentru că a studiat în Occidentul mult blamat, nu pentru că a urmat penibilele Academii rusești unde, în nu știu ce colț de imperiu, prin anii 90 se ardeau cărțile teologilor ruși din exil (Lossky, Evdokimov și ceilalți bandiți). Și nici pentru că ar fi urmat școala ascetică a monahismului pe lângă un descendent al stareților de la Optina. Nu, el este un tipic homo sovieticus theologicus.

Inteligența lui și simțul social, adăugate la know how-ul secularizat al lumii vestice pierdute, plus angajamentele cel puțin ideologice de loialitate față de capul Bisericii ruse și al statului - toate îl vor propulsa rapid și amețitor. Simetric, rezerva exprimată la un moment dat, nu din capul locului, față de "războiul sfânt" din Ucraina l-a costat scaunul de Lavrov al Ortodoxiei ruse. Acum, vedem, este pe cale de a fi reabilitat. 

Eu l-am cunoscut pe când era episcop la Viena și am stat la masă în timpul vizitei aceluiași Patriarh Ecumenic pe care azi îl acuză de tot felul de orori dogmatice. Om mic de statură, cu niște tocuri caraghioase și un potcap special, înălțat cu cc 10 cm mai mult decât normal, dacă nu ar fi scos nicio vorbă, l-aș fi luat drept un nimeni cu engolpion. Discuția cu el, continuată a doua zi, în alt decor, și apoi de două-trei ori cu alte ocazii, academice, mi-au arătat, dincolo de sclipirile interlocutorului, chipul noii teologii rusești oficiale, la vârf. 

La o masă rotundă, tot la Viena, l-am auzit cum propunea cu patos o alianță a tuturor creștinilor, ortodocși sau catolici sau oricare, împotriva duhului liberal anticreștin. Mi-am permis să îi atrag atenția că: (1) alianțele de acest fel sunt riscante, devenind din fronturi teologice unele politice pur și simplu și (2) că unitatea creștinilor nu se face în jurul unui dușman comun, ci al unui Prieten despre care știm cu toții că ne-a implorat să rămânem în unitate tocmai pentru ca lumea să creadă în El inclusiv prin exemplul nostru.

Ne-am intersectat scurt de alte câteva dăți, la Roma, la Paris și o dată la prietenul comun Gabriel Bunge, călugăr benedictin erudit convertit la Ortodoxia de observanță rusă, atunci și acum trăitor în propriul schit de lângă Lugano. I-am citit și o parte dintre cărți, mai ales cea despre Isaac Sirul și introducerea în Ortodoxie, care depun mărturia unui spirit atent, capabil de sinteză și profunzime reală. Muzica lui nu i-am gustat-o niciodată, eu fiind îndrăgostit iremediabil de Bach, iar calchierile sau "citatele" vlădicului compozitor nu m-au convins. Cum nu m-a convins nici balșovismul celor două orchestre și al celor două coruri, reunite, maimuțărind muzica sferelor. În zona ortodoxă a oratoriilor rămân la minunatul Paul Constantinescu. 

Faptul că, recent, a prezentat sinodalilor ruși un document de patruzeci de pagini adunând tot felul de citate din teologi greci depre "primatul" Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I, inclusiv din Erzfeind-ul lui, regretatul Mitropolit Ioan Zizioulas, adăugate la reproșurile zdravene privind amestecul în Ucraina, adică în "teritoriul canonic rus" - toate se doresc un document al acuzării. Că un asemenea "produs" vine tocmai în timpul războiului, asta pare că nu deranjează pe nimeni din ierarhia unei Biserici cu care ne mai aflăm în comuniune.

Să presupunem că acuzele lui Alfeyev sunt reale, întemeiate, adică deosebit de grave, iar nu fake-uri propagandistice, "bizantinisme" chirilice, cine să judece speța? Cine convoacă Sinaxa Întâistătătorilor? Parte acuzată, Constantinopolul nu poate. Atunci? Moscova? Păi ea are de dat socoteală despre încurajarea teologică a crimei. Până să acuze, este ea acuzată. Atunci? Ierusalimul care tot de greci ține? Atunci? Bucureștiul? 

Doxa!

PS Textul este de acum fix un an. Între timp, cu doar câteva ore în urmă, același Hilarion a fost scos din funcția de eparhiot la Budapesta, din comisiile pe care le prezida în Patriarhia de la Moscova și redus astfel la statutul de episcop "fără portofoliu", cu șanse însă de a deveni în cele din urmă și monah. Evoluția asta, ca să îi spun astfel, a avut două etape: distanțarea, după o inițială susținere, față de poziția șefului său Kirill în raport cu invadarea Ucrainei și, recent, dezbătut pe larg și cu amănunte în presa ungară și rusească, capitolul amoros homosexual cu un tânăr ruso-nipon.

„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.