Moșteniri imperiale

Noi, românii, suntem o reușită sinteză a fondului propriu cu infuzia romană. Pe unde a fost prezent, fără excepții, Imperiul Roman a lăsat inginerie, arhitectură, stil de viață, cultură. Europa este de negândit fără această moștenire care a fost rafinată, adâncită și prelungită de Imperiul Bizantin redus de către rău-voitori și de către tâmpiți la "bizantinism". Or, așa cum au fost ei, cu bune și cu rele, bizantinii (de felurite etnii) au salvat la propriu dreptul roman, au marcat harta lumii cu minuni de gândire omenească și inspirație divină. Creștinismul a hrănit o realitate politică extrem de dinamică, de multe ori la marginea propriei disoluții, timp de un mileniu. 

A urmat, cum știm, barbaria otomană. Da, dincolo de pietrele prețioase sau de săbiile ucigașe, turcii nu au adăugat nimic semnificativ la ceea ce au luat cu japca din cultura bizantină. Au îmbrăcat totul în haina Islamului și cam atât. Au existat oameni cultivați și la turci, așa cum au fost și căutători de profunzimi spirituale, de regulă persecutați. Pe unde a trecut, Imperiul Otoman a lăsat, fără excepții, sărăcie, abuz și dominație primitivă. 

La fel ca moștenirea URSS. Pe unde au pus bolșevicii pasul, nu a mai crescut nimic frumos. Deschiderea în câteva ore a fostei catedrale bizantine Aghia Sophia pe post de moschee este coada istorică a acestei istorii din care avem multe de învățat. Să vedem reacțiile.