"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
În Rusia, printre criminalii de la Kremlin, propagandiștii de la TV, dar și în societatea rusească este foarte populară, ba chiar impusă, formula imperialistă și batjocoritoare de adresare “la Ucraina” (“на Украину“ – na Ukrainu), și nu ”în Ucraina” (“в Украине“ – v Ukraine), așa cum s-ar cuveni atunci când te referi la un stat independent.
Folosirea obsesivă de către Kremlin și ruși în genere a prepoziției ruse “на” – na Ukraine, și nu a prepoziției “в“ – v Ukraine, nu înseamnă altceva decât o negare a tradiției statale ucrainene și o provincializare a ucrainenilor, chipurile, ca așa-ziși “mărginași maloruși” la trupul Rusiei. Cu alte cuvinte, Kremlinul și cetățenii ruși, care gândesc și pronunță la fel: “на” în loc de “в“ Ukraine, tratează statul ucrainean ca pe o ”provincie”, ”ținut”, ”margine”, ”regiune”, ”oraș”, și ca pe o orice altă formă de minimizare vreți voi, dar numai nu drept un stat de sine stătător.
Mai trebuie spus că, la scară geografică, Ucraina este singura “excepție“ de stat căreia Rusia i se adresează în acest fel, ca și cum nu ar fi un stat. În rest, este folosită prepoziția în - “в“ (v), în Polonia, în SUA, în România, în R. Moldova etc.
Mai mult, Kremlinul și rușii folosesc prepoziția “в“ (v) chiar și atunci când se referă la regiunile și orașele din spațiul post-sovietic pe care le-au ”separatizat”, adică ocupat: în ”Transnistria” (v Pridnestrovie), în ”Abhazia” (v ”Abhazii”) etc. Excepții nu sunt făcute nici pentru cele trei regiuni și entități ucrainene demult separatizate și ocupate de Kremlin, ”DNR”, ”LNR”, Crimeea: v ”Donețskoi Narodnoy Respubliki”, v ”Luganskoi Narodnoy Respublici”, v Krâm.
În același timp, Moscova a modelat timp de veacuri mentalitatea rusească cu ideea că Ucraina ar fi doar o ”suburbie”, un ”teritoriu”, o ”colonie” a Federației Ruse cu o limbă cică ”un pic” mai diferită și mai ”arhaică” decât rusa, și nu un stat independent cu propria sa cultură, istorie și tradiții.
În timpul discuțiilor despre problema formulei de adresare, unii rușii mai ”academicoși” argumentează adesea că și poetul ucrainean Taras Șevcenko folosea adesea ambele forme în legătură cu țara sa. Însă poetul Șevcenko a folosit cinci combinații diferite de cuvinte în operele sale (на Україні, на Вкраїні, на Украйні, в Україні, в Украйні). Acest lucru se datorează în primul rând faptului că el a scris poezie, ceea ce i-a impus să respecte un anumit ritm, accent, dimensiune a versurilor. În general, scriitorii ucraineni din secolele ХІХ și ХХ foloseau adesea ambele forme tocmai pentru eufonie, scrie tsn.ua (detalii AICI).
Formula ”la Ucraina” a fost și este încă folosită de ruși pentru a sublinia continua înrobire a Ucrainei.
Mitropolitul Hilarion (cu numele lumesc Ivan Ogienko), care era un cunoscător al limbii ucrainene, a apărat prepoziția ”în”. El a recunoscut doar utilizarea formei ”în Ucraina” și a considerat sintagma ”la Ucraina” ca fiind non-statală. El a dedicat un studiu amplu acestei probleme, despre care a scris, printre altele, în articolul său: ”În Ucraina, nu la Ucraina”. Trebuie remarcat aici că Ogienko s-a ridicat în apărarea prepoziției ”în” în acele vremuri în care Ucraina nu era independentă (la mijlocul secolului al XX-lea).
În societatea ucraineană mai există opinia că dacă Rusia intră în război cu cineva, rușii brusc zic, referindu-se la ”inamicul” peste care năvălesc, “на” (la). Această tradiție persistă de secole. Rușii au mers cu război la “на” (la) Țarigrad, adică Constantinopol, “на” (la) Ordu (Hoardă), “на” (la) suedezi, sau, poate cea mai cunoscută expresie - “на” (la) Berlin, iar acum zbiară că vor “на” (la) Washington.
”Și dacă merg în vizită, ei (rușii) folosesc prepoziția ”în”. ”În” Turcia, ”în” Israel, ”în” Austria etc. Cu noi, ucrainenii, ei au fost setați a merge într-un continuu război. Prin urmare, ei au mers întotdeauna ”la Ucraina”, și nu ”în Ucraina”, adică ca la război”, opinează mulți cetățeni ai Ucrainei.
