VIDEO. Ce departe suntem de civilizație! Zonele montane din Canada sunt înțesate de panouri informative care învață turiștii cum să se comporte în teritoriul urșilor și cum să reacționeze în cazul unei întâlniri surpriză. Autoritățile au însă toleranță ZERO față de urșii care fură mâncare sau cerșesc


VIDEO. Ce departe suntem de civilizație! Zonele montane din Canada sunt înțesate de panouri informative care învață turiștii cum să se comporte în teritoriul urșilor și cum să reacționeze în cazul unei întâlniri surpriză. Autoritățile au însă toleranță ZERO față de urșii care fură mâncare sau cerșesc

Bianca Apostol, o tânără pasionată de drumeții montane și care, împreună cu partenerul său de viață olandez, Daniël Vernooy, experimentează un trai simplu, într-o iurtă ridicată din materiale reciclate, detaliază experiența sa montană din Canada, unde întâlnirile cu urșii sunt chiar mai dese decât în România.

Din postarea sa amplă de pe Facebook rezultă câteva  lucruri esențiale, ușor de aplicat și care nu implică cine știe ce costuri: informarea corectă și detaliată cu privire la prezența urșilor și a atitudinii pe care s-o adopți în cazul apariției acestora (firește, alături de o organizare riguroasă a turismul în regiunile populate de urs, de exemplu, călătorilor le sunt puse la dispoziție spații de depozitare a alimentelor sau a echipamentelor care nu pot fi accesate de urși), și intransigența autorităților față de urșii care fură sau cerșesc mâncare. „Pentru ca o dată ce a fost învățat așa un comportament, nu mai poate fi dezvățat și ar putea încerca lucruri și mai periculoase pentru om”, explică Bianca într-o postare pe care o redăm integral mai jos.

CITEȘTE ȘI: Scandalul din jurul tragediei de pe Jepii Mici devine o gălăgie care acoperă vina autorităților. Taberele pro și contra vânătorii de urși se războiesc, cu blesteme și jigniri, în on-line / O publicație acuză că cel mai cunoscut apărător al urșilor trăiește ca un nabab. Acesta amenință cu tribunalul. El susține că tânără și ursul ar fi căzut „accidental” în râpă

„De foarte mulți ani merg împreună cu partenerul meu, Daniël, în drumeții pe munte. Și când spun drumeții, mă refer la trasee lungi până la 2 săptămâni în șir câteodată, când ne cărăm singuri echipamentul, mâncarea etc. Am fost cam în toate zonele din România, dar și în străinătate: Patagonia, Kyrgyzstan, Georgia, Islanda, Norvegia etc. Dar cea mai interesantă experiență pentru acest subiect am avut-o în Canada.

Acum doi ani am petrecut două luni pe poteci în Canadian Rockies și BC. Bineînțeles, o prima îngrijorare când am planificat drumețiile, au fost urșii. Prima acțiune: am cumpărat bear spray cum este recomandat (sau chiar obligatoriu în unele locuri). Pe parcursul a două luni ne-am întâlnit de câteva ori cu ursul. Chiar în prima zi, când am ajuns la locul de campare pentru acea noapte (locurile de campare în backcountry sunt limitate în general la 5-10 și trebuie rezervate din timp), am zărit un urs grizzly cam la 20 de metri depărtare. Eram singuri acolo, ne-am speriat, nu ne-am mișcat, însă ursul era complet dezinteresat de noi. Pe parcursul timpului petrecut în backcountry în Canada, am învățat câte ceva despre urși, comportamentul lor și cum să te comporți în cazului unei întâlniri. La intrările în parcuri, pe traseu, de fapt peste tot, sunt plasate panouri informative legate de urși. Acestea explică cum să reacționezi în cazul unui întâlniri, fie ea accidentală, fie în cazul unui rar atac. Atașez poze cu astfel de panouri. Sunt amplasate inclusiv avertismente de genul urs cu comportament agresiv prin zona. Ca să fii informat, când tu o iei înainte, este pe propria răspundere. 

Menționez ca în România deși mergem des prin munți, nu am dat nici măcar o dată peste urs. În comparație, în Canada, bear encounters sunt mult mai dese și oarecum normale. Adică, când eu aleg să merg pe munte conștientizez ca este probabil să mă întâlnesc cu ursul, ca doar acolo locuiește el. La a doua întâlnire cu ursul pe traseu în Canada, am fost mai pregătiți mental. Noi veneam dintr-o direcție pe poteca, ursul din partea opusă și pentru ca nu aveam vizibilitate, într-o curbă am dat aproape cap în cap cu el. De data aceasta a fost un black bear. Ursul a sărit un pic speriat, surprins, noi la fel. Însă ne-am păstrat calmul și după cum citisem, am luat sprayul la îndemână (acesta se folosește numai in cazul unui eventual atac, nu doar la o simpla întâlnire pentru ca dacă ursul nu arată semne de agresivitate folosirea sprayului s-ar putea să-l enerveze), ne-am mișcat ușor un pic în spate și am coborât mai jos de pe poteca, printre copaci. Ni s-a explicat ca urșilor le place să folosească și lor potecile, și când dai peste el trebuie să îl lași să treacă (nu să alergi ca atunci te vede ca pe o pradă și oricum el aleargă mai repede decât tine). I-am vorbit calm să audă ca suntem oameni. Nu țipat, pentru ca țipatul îl derutează și ar putea stârni comportament defensiv. Ursul a trecut și și-a văzut de treaba lui. Atașez un video. În cazul în care ursul venea de exemplu din aceeași direcție în spatele nostru asta nu însemna direct ca ne urmărește și este un atac. La fel, ursul folosește poteca și este nedumerit cum să se comporte în prezența ta. Tu te dai la o parte el o ia înainte, și își continuă fiecare drumul. Bineînțeles, nu exclud posibilitatea unui atac. Atacurile sunt de două feluri: cel mai comun, defensiv, și extrem de rar, prădător. Dacă alergi sau mergi pe bicicletă și ai o viteză mai mare decât când mergi la pas s-ar putea să îl iei pe urs prin surprindere și să atace defensiv. Când ești la plimbare, mergi mai încet și ursul are timp să să ferească de tine și cel mai probabil va evita să se apropie. 

Atacul prădător este extrem, extrem de rar, neobișnuit si aparte. De exemplu un urs în Canada s-ar putea să atace agresiv dacă înainte de hibernare nu s-a îngrășat îndeajuns de mult și este disperat. 

Statistic vorbind, șansele sunt mult mai mari să mori de la înțepătura unei albine decât mușcat de urs. 

Legat de cazul în care ursul a omorât o femeie pe traseul Jepii Mici. Este înfiorător. Tocmai ce coborâsem de pe munte și chiar de dimineață văzusem și noi pe poteca o oaie furată noaptea de la stâna si mâncată de urs. 

Unde am vrut să ajung cu introducerea asta lungă este ca, reacția autorităților mi se pare una paralelă și grăbită în urma unui eveniment șoc. Nu sunt de partea ursului, sunt de partea…cum sa facem sa ne simțim mai in siguranță în drumeții și să nu avem frici iraționale de urs care sa ne oprească să ieșim din casă. 

Reacția, din ce am prins eu la știri este hai să dăm legi să mai omoram câțiva din ei, ca sunt prea mulți și nu mai poți fi controlați. 

Nu îmi dau cu părerea aici pentru ca nu sunt expert. Nu am suficiente informații sa mă declar în legătură cu câți urși sunt / câți ar trebuie sa fie etc. Dar să zicem ca împușcă până la jumătate din populație, problema tot rămâne, tu tot te poți întâlni cu ursul pe traseu și această întâlnire poate fi neplăcută, chiar fatală. Numărul lor este irelevant, după cum s-a văzut în Italia anul trecut. 

O acțiune rezonabilă, logica, simplă si care lipsește total în parcurile din România sunt campaniile de informare. Eu nu am văzut la noi niciun simplu panou informativ să explice cum să te comporți sau să te pregătești în cazul întâlnirii cu ursul. Nu vreau să spun ca nu s-ar mai întâmpla atacuri, însă dacă ești informat te simți în control pe situație și este mai probabil să reacționezi corect. Campaniile de awareness sunt abordate chiar simpatic câteodată, am văzut mesaje de genul ‘Hike in groups. Bears like to have choices.’

Încă o lecție din Canada este ca acolo au toleranta 0 pentru un urs care a învățat să fure sau să cerșească mâncare de la oameni. De exemplu un urs a furat câteva rucsacuri care erau agățate sus în copac dintr-un camping unde am stat și noi, doar la două zile distanță. Acesta a fost găsit protejându-și rucsacii respectivi și a fost împușcat, pentru ca o dată ce a fost învățat așa un comportament, nu mai poate fi dezvățat și ar putea încerca lucruri și mai periculoase pentru om. 

Atașez și poze cu diversele sisteme folosite pentru a ține mâncarea departe de urs. Zona de campare (unde dormi), zona de masa și zona de depozitare a mâncării sunt amplasate intr-un triunghi la 100 de m distanta de fiecare. Adică, nu dormi cu salamul sub pernă în cort. 

In concluzie, educația (montană) mi se pare cea mai potrivită și necesară măsură cu care ar trebuie să fie ocupate autoritatile. 

De când am avut experiențele acestea în Canada, noi ne simțim mult mai încrezători în sine și capabili să depășim cu bine momentul unei întâlniri cu ursul. Când urci în mașină, îți pui centura de siguranță, nu bei etc. La fel și când mergi în pădure, pe munte, anumite precauții trebuie luate. Mi se pare ca în loc de soluții de lungă durată, raționale și calculate se sare la acțiuni stârnite din panică și ură față de urs. Chiar dacă se omoară toți ursii, tot vor fi căpușe, vipere etc. Cu ele ce facem?! 

(Imi cer scuze pentru posibilele greșeli gramaticale sau de exprimare am scris pe telefon și în plus româna mea este un mic ruginită).

Late edit: Nu îmi dau cu părerea despre câți urși trebuie sau nu să fie pentru ca nu sunt nici biolog, nici politician, doar un drumeț. Mă leg strict de sfaturile practice care ar putea poate evita situații ca cea de ieri; sfaturi care consider eu nu sunt îndeajuns de mult răspândite. O discuție și o campanie de informare ‘cum să te protejezi în cazul unei întâlniri/ atac de urs’ ar fi mult mai folositoare altor iubitori de munte decât dezbateri despre numărul lor.”

Imagini: Bianca Apostol/Facebook

Din postarea Biancăi Aposol nu rezultă însă cum sunt sancționați turiștii care hrănesc urșii. 

Posibil pentru că nimănui nu-i trece prin cap să încalce această regulă vitală pentru a nu schimba comportamentul animalului, punând în pericol atât ursul (care va fi cel mai probabil ucis în cele din urmă), cât și pe sine însuși?

 

Spații de depozitare a alimentelor și pentru agățarea echipamentului montan astfel încât urșii să nu aibă acces la el

Iurta în care locuiesc Bianca și partenerul său atunci când nu călătoresc:



„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.