"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Politico a analizat posibilitatea ca Statele Unite să părăsească Alianța Nord-Atlantică, după 75 de ani, în cazul în care Donald Trump va ajunge din nou la Casa Albă în urma alegerilor din noiembrie, arătând că, pentru majoritatea criticilor acerbi ai acestuia, părăsirea alianței este o certitudine, singura necunoscută rămânând data la care se va întâmpla retragerea.
Este însă puțin probabil ca Donald Trump să renunțe complet la NATO, au afirmat, în interviurile acordate Politico, foști oficiali ai lui Trump din domeniul securității naționale și experți din domeniul apărării care ar putea servi într-un al doilea mandat al acestuia la Washington. Însă și dacă SUA nu ar părăsi oficial organizația, nu înseamnă că NATO va rămâne intactă în eventualitatea unui al doilea mandat Trump, arată Politico.
În schimbul rămânerii SUA, Trump nu numai că s-ar aștepta ca țările europene să își sporească radical cheltuielile pentru NATO – principalul său reproș atunci când era președinte -, dar ar întreprinde, ceea ce un expert în apărare familiarizat cu gândirea din interiorul cercului consultativ de securitate națională al lui Trump, Dan Caldwell, descrie ca o „reorientare radicală" a NATO.
„Nu prea mai avem de ales", a declarat Caldwell pentru POLITICO, invocând creșterea datoriei SUA, recrutarea slabă a militarilor și o bază industrială de apărare care nu poate ține pasul cu provocările Rusiei și Chinei.
Nici Trump, nici echipa sa nu au alcătuit încă o nouă echipă de securitate națională și nici nu au adoptat în mod deschis o nouă agendă pentru NATO, refuzând constant numeroasele solicitări ale Politico de a răspunde unor întrebări pe această temă.
Însă foștii oficiali și experți care au acceptat să dea curs invitației de a aborda deschis tema propusă de Politică (care va fi soarta NATO într-un eventual al doilea mandat Trump la Casa Albă) - unii în mod oficial, iar alții sub rezerva anonimatului - sunt conectați și implicați în dezbaterea perpetuă despre cum ar trebui să arate noua arhitectură de securitate europeană pentru a fi cât mai pe placul lui Trump.
Potrivit acestor oficiali, SUA și-ar păstra umbrela nucleară din Europa în timpul unui al doilea mandat Trump, menținându-și puterea aeriană și bazele din Germania, Anglia și Turcia, precum și forțele navale. Între timp, cea mai mare parte a infanteriei, blindatelor, logisticii și artileriei ar trece treptat din mâinile americanilor în mâinile europenilor.
Părți ale acestui plan au fost prezentate într-un articol publicat în februarie 2023 de către Centrul pentru Reînnoirea Americii, afiliat lui Trump, dar în lunile care au urmat, s-a consolidat și mai mult consensul, în rândul susținătorilor lui Trump, cu privire la o primă versiune a unui nou concept pentru NATO.
Schimbarea preconizată de aceștia ar implica „reducerea semnificativă și substanțială a rolului de securitate al Americii - să se retragă, în loc să fie principalul furnizor de putere de luptă în Europa și să devină aliatul care oferă sprijin doar în momente de criză", a declarat Caldwell, care a fost recent consilier principal al lui Russell Vought, fostul înalt funcționar al administrației Trump care, în mai, a fost numit director de politici pentru Convenția Națională Republicană și care este de așteptat să joace un rol important într-o a doua administrație Trump. Vought este, de asemenea, președinte al CRA (Centrul pentru Reînnoirea SUA).
O altă parte a presupusului plan de joc al lui Trump ar fi un NATO cu două niveluri.
Această idee, propusă pentru prima dată de un alt fost oficial de rang înalt al administrației Trump, generalul locotenent în retragere Keith Kellogg, presupune că țările membre care nu au îndeplinit încă obiectivul de a cheltui 2% din PIB pentru apărare „nu s-ar mai bucura de generozitatea apărării și de garanția de securitate a Statelor Unite", potrivit unui expert în securitate națională apropiat de echipa lui Trump, care a vorbit sub rezerva anonimatului când a decis să detalieze o serie de discuții interne.
Asta ar putea fi însă în total dezacord cu Articolul 5 din tratatul alianței, care obligă fiecare membru să ia „măsurile pe care le consideră necesare" pentru a ajuta orice alt aliat atacat. Cu toate acestea, membrii grupului de experți în politică externă al lui Trump au apreciat că limbajul din articolul 5 este flexibil și nu impune niciunui membru să răspundă cu forță militară.
Trump și-a exprimat în mod constant nemulțumirea față de faptul că aliații NATO „ne fură" prin nerespectarea obiectivului de cheltuieli de 2 % din PIB (la care aliații NATO s-au angajat cu ocazia summitului din 2014 din Țara Galilor). Mai mult, recent, într-o declarație care a dat fiori reci Europei, Trump a părut chiar să invite la un atac rusesc împotriva țărilor NATO care nu și-au îndeplinit obiectivul privind cheltuielile de apărare, spunând că îi va "încuraja" pe ruși să "facă ce naiba vor" cu acești membri ai alianței.
O rezolvare rapidă a conflictului din Ucraina, care durează de doi ani și jumătate, ar juca, de asemenea, un rol-cheie în planurile lui Trump pentru NATO. Ca parte a unui plan pentru Ucraina care nu a fost menționat public anterior, candidatul Partidului Republican la Casa Albă ar lua în calcul o înțelegere prin care NATO se angajează să nu se mai extindă spre est - în special în Ucraina și Georgia - și să negocieze cu Vladimir Putin cât de mult teritoriu ucrainean poate păstra Moscova, au arătat doi experți în securitate națională familiarizați cu viziunea echipei lui Trump.
În ansamblu, noua abordare a lui Trump față de temele menționate mai sus ar echivala cu o revoluție în ce privește afacerile NATO - una pe care mulți critici spun că Europa este total incapabilă să o realizeze în viitorul apropiat.
SUA sunt de departe cel mai mare contributor la operațiunile NATO, cheltuind aproximativ 860 de miliarde de dolari pentru apărare, care reprezintă 68% din cheltuielile totale ale țărilor NATO în 2023. Această sumă este de peste 10 ori mai mare decât cea a Germaniei, a doua țară cu cele mai mari cheltuieli. O parte substanțială din aceste cheltuieli ale SUA, care se ridică la aproximativ 3,5 % din PIB-ul SUA, este destinată apărării Europei, deși Pentagonul refuză să divulge public suma exactă, arată Jeremy Shapiro, director de cercetare la European Council on Foreign Relations
În cadrul întâlnirii recente cu Joe Biden de la Washington, secretarul general demisionar al NATO, Jens Stoltenberg, a anunțat că 23 dintre cei 31 de membri NATO din afara SUA vor atinge ținta de 2% a alianței. „Este de două ori mai mult decât acum patru ani", a declarat Stoltenberg. Și este de așteptat ca Germania să aloce pentru apărare, așa cum a cerut ministrul Apărării Boris Pistorius, chiar și 3,5% din PIB.
Dar chiar dacă Germania ar atinge acest prag, unii foști oficiali din domeniul apărării afiliați lui Trump susțin că tot nu este suficient.
„Sunt în favoarea susținerii Alianței Nord-Atlantice, dar cred că singura modalitate de a face acest lucru - și le spun acest lucru europenilor tot timpul - este ca ei să își asume mult mai mult din sarcini", a declarat Elbridge Colby, care a condus elaborarea Strategiei naționale de apărare a lui Trump și despre care se spune că ar fi în carți pentru un post superior de securitate națională într-o a doua administrație Trump.
„Nu mai putem face de 10 ori mai mult decât fac germanii și trebuie să fim neclintiți în ce-i privește. Trebuie să existe consecințe", a declarat Colby într-un interviu. „Vrem ca NATO să fie activ, dar vrem asta cu europenii în frunte. Aceasta a și fost ideea inițială. Aceasta a fost ideea lui Dwight Eisenhower". Numai că acum, în fața unei Chine amenințătoare, nevoia de a face astfel de schimbări este mult mai urgentă, a mai afirmat Colby. „Statele Unite nu au suficiente forțe militare. ... Nu ne putem consuma resursele în Europa împotriva rușilor când știm prea bine că chinezii și rușii colaborează, iar chinezii sunt o amenințare mai periculoasă și mai semnificativă."
Primul test al intențiilor lui Trump cu privire la NATO, în cazul în care ar câștiga un nou mandat, va fi modul în care va gestiona războiul în curs al Rusiei împotriva Ucrainei. Statele Unite și-au intensificat rolul central în NATO de la începutul războiului din Ucraina, trimițând 20 000 de soldați suplimentari în Europa (pentru un total de 100 000). Potrivit experților în securitate națională afiliați lui Trump, familiarizați cu gândirea din cercul restrâns al lui Trump, candidatul republican la Casa Albă ia în considerare încheierea unui acord cu Putin privind țările care ar putea adera la NATO, în special Ucraina și Georgia. Un astfel de plan ar anula promisiunea vagă a NATO privind viitoarea aderare a Ucrainei - o politică pe care Biden a continuat-o, deși fără a se angaja în privința unui calendar de aderare.
În aprilie, The Washington Post scria că planul provizoriu al lui Trump implică, de asemenea, presiuni asupra Ucrainei pentru a ceda Crimeea și regiunea de frontieră Donbas Rusiei.
„M-aș aștepta la un acord foarte rapid pentru a pune capăt conflictului", a declarat Kevin Roberts, președintele Fundației Heritage, influentul think tank afiliat lui Trump.
Potrivit unuia dintre experții în securitate națională familiarizați cu gândirea lui Trump, vorbind sub rezerva anonimatului, acesta „ar fi deschis la ideea de a stopa extinderea NATO și ca Ucraina să nu revină la frontierele din 1991. Asta ar fi pe masă. Dar asta nu înseamnă să renunțăm la orice altă posibilitate, inclusiv furnizarea de cantități mari de arme Ucrainei".
Trump însuși nu și-a detaliat public planurile pentru Ucraina, însă în campania electorală a promis în mod repetat să pună capăt războiului – „chiar înainte de a ajunge în Biroul Oval, la scurt timp după ce câștigăm președinția", a afirmat el la un miting electoral din 22 iunie din Philadelphia.
Întrebat la un podcast din 21 iunie dacă este dispus să renunțe la extinderea NATO în Ucraina, Trump a răspuns - afirmații care au fost foarte puțin mediatizate - că promisiunea de aderare a Ucrainei la NATO a fost o „greșeală" și „motivul pentru care a început acest război". Mulți din tabăra lui Trump preferă în mod deschis o Ucraină non-NATO.
„NATO s-a extins deja mult peste ceea ce avem nevoie pentru o coaliție antihegemonică" împotriva Rusiei, a afirmat și Colby.
La 14 iunie, Putin a declarat că Rusia ar fi pregătită să negocieze sfârșitul războiului dacă Ucraina renunță la orice ambiție de a adera la NATO și își retrage trupele din cele patru regiuni pe care Moscova le-a revendicat ca fiind ale sale. Întrebat în dezbaterea cu Biden din 27 iunie dacă astfel de condiții sunt acceptabile, Trump a răspuns: „Nu, nu sunt acceptabile. Dar uite, acesta este un război care nu ar fi trebuit să înceapă niciodată".
Criticii spun că presarea Ucrainei să cedeze teritoriul nu ar face decât să justifice acapararea oribilă și criminală de teritorii de către Putin. Dar Trump a arătat clar că prea puțină afecțiune și compasiune pentru Ucraina, spunându-i președintelui Camerei Reprezentanților, Mike Johnson, în timpul vizitei sale la Capitoliu din iunie, că Ucraina „nu va fi niciodată alături de noi" și că „ar trebui să ne plătim mai mult trupele în loc să trimitem 60 de miliarde de dolari Ucrainei", conform unui tweet al reprezentantului republican Matt Gaetz.
Un alt reprezentant al republicanilor, Don Bacon, a declarat reporterilor, relatând aceeași conversație, că Trump a fost disprețuitor față de obiectivul Kievului de a-i alunga pe ruși, care a fost politica de nezdruncinat a lui Biden. „A întrebat care va fi beneficiul dacă Ucraina câștigă?", a relatat Bacon.
Cea mai mare problemă a abordării trumpiste cu privire la NATO ar putea fi faptul că națiunile europene nu sunt nici pe departe pregătite să îndeplinească un rol militar extins în viitorul apropiat - în ciuda angajamentului lor ferm de a cheltui mai mari pentru apărare. Dar s-ar putea să nu aibă de ales, deoarece Trump ar avea mai multe pârghii pentru a obține ceea ce dorește de la Europa, de data aceasta, deoarece SUA furnizează în continuare Ucrainei cea mai mare parte a ajutorului militar, iar Europa este mai slabă din punct de vedere economic și mai dependentă de aprovizionarea cu energie a SUA decât oricând înainte.
Liderii europeni sunt încă în faza de negare, spun mulți observatori americani.
„Nu au nicio idee despre cum să înlocuiască Statele Unite", arată Shapiro de la European Council on Foreign Relations. Eforturile ezitante ale președintelui francez Emmanuel Macron de a milita pentru o mai mare independență față de umbrela de apărare a SUA au eșuat. Stoltenberg, aflat în ultimele luni ale mandatului său de 10 ani în calitate de secretar general al NATO, a început să susțină că americanii ar trebui să fie mulțumiți că apărarea europeană contribuie la susținerea industriei de apărare americane. „Ei au decis să aibă încredere că SUA vor fi acolo", a declarat Shapiro. „Mi se pare că acesta nu este cu adevărat un plan, este mai degrabă speranța pe care o ai în absența unui plan".
Criticii din tabăra Trump spun că europenii trebuie să dezvolte industrii de apărare transfrontaliere, mai degrabă decât naționale, pentru a crește eficiența și capacitatea și pentru a îndeplini promisiunea încă neîndeplinită de a extinde considerabil forța de reacție rapidă a NATO de la 40 000 la aproximativ 300 000 de militari. Dar, cu excepția unor țări precum Polonia, multe guverne europene rămân "la limita iluziei" cu privire la ceea ce este necesar, spune Caldwell.
Chiar dacă Trump continuă să fie rezervat cu privire la orice detalii pentru Europa și NATO, ca parte a platformei "Agenda 47" a campaniei sale, candidatul republican a afirmat, într-un videoclip postat în martie, că „trebuie să finalizăm procesul pe care l-am început sub administrația mea de reevaluare fundamentală a scopului NATO și a misiunii NATO". De asemenea, Trump i-a spus recent lui Nigel Farage, susținătorul său britanic de extremă-dreapta, că SUA vor rămâne "100%" în NATO sub conducerea sa atât timp cât țările europene "vor juca corect".
Kevin Roberts spune că, în ultimele luni, un val de europeni îngrijorați au trecut prin Heritage, neliniștiți cu privire la ceea ce s-ar putea întâmpla în timpul unei președinții Trump. „Au fost întâlniri cu doi sau trei ambasadori ai țărilor aliate - și acestea sunt țări importante- care pur și simplu nu înțeleg", a afirmat Roberts. „Ei nu înțeleg că nu poți veni în Statele Unite din Europa și să spui că trebuie să ne dai mai mulți bani pentru că Putin ne va invada țara. Contribuabilul american spune: 'Ce ați făcut? Ce a făcut Germania? De ce continuă să cumpere gaze naturale rusești? Repară-ți propria curte înainte de a veni la noi pentru o pomană".
Germania a încetat să mai importe direct gaze rusești după ce Putin a invadat Ucraina în 2022, dar se pare că al doilea și al treilea mare furnizor de gaze naturale al Germaniei, Țările de Jos și Belgia, importă încă cantități semnificative de gaze naturale lichefiate (GNL) prin proiectul rus Yamal LNG.
După cum a scris fostul consilier pe probleme de securitate națională al lui Trump, John Bolton, în memoriile sale, The Room Where It Happened (Camera în care s-a întâmplat), Trump a fost în permanență deranjat de această problemă în timp ce era președinte. La o conferință de presă cu Stoltenberg la summitul NATO din 2018, Trump a fulminat: „Noi ar trebui să vă protejăm și totuși voi plătiți atâția bani Rusiei".
„Europa traversează toate etapele doliului", spune Colby. „Au trecut de la respingere la un fel de acceptare, dar nu au ajuns încă în faza „Bine, iată cum să ne ocupăm de asta". Cred că există o mișcare semnificativă, dar este prea lentă și fără anvergură. Ei trebuie să producă forțe credibile de luptă pentru a face față unui atac rusesc ... Se felicită pe ei înșiși pentru ceea ce ar fi trebuit să producă acum 10 ani".
Dar chiar și unii foști oficiali ai lui Trump admit că, cel mai probabil, Washingtonul nu dorește să meargă prea departe în predarea conducerii către europeni. Tendințele izolaționiste ale lui Trump ar putea avea, în fapt, un efect de bumerang accidental și ar putea atrage SUA într-un război mai amplu. Colby, de exemplu, semnalează cu îngrijorare sugestia lui Macron de a trimite trupe franceze în conflictul din Ucraina și unele dintre retoricele provocatoare ale liderilor est-europeni mai agresivi. Printre aceștia se numără președintele Letoniei, Edgars Rinkēvičs, care a declarat recent în latină: "Russia delenda est", o referire la invocarea folosită adesea de Cato cel Bătrân în discursurile sale publice cu privire la Cartagina antică – „Carthago delenda est" ("Cartagina trebuie distrusă").
„Rusia trebuie să fie distrusă? Au 6.000 de arme nucleare. Felul în care unii oameni abordează problema escaladării este pur și simplu nebunesc pentru mine", spune Colby. „Sunt foarte îngrijorat de acest lucru și de posibilitatea ca, prin astfel de pași imprudenți, să ajungem într-un război mai mare cu Rusia."
În plus, promisiunea lui Trump de a nu extinde NATO ar putea fi mult mai acceptabilă pentru aliații europeni decât pare la prima vedere. În luna mai, cancelarul german Olaf Scholz a fost tranșant, spunând că nu crede că Ucraina ar putea deveni parte a NATO decât peste 30 de ani. Iar pe 17 iunie, Stoltenberg a indicat că o încetare a focului nu ar fi suficientă pentru a pune în mișcare aderarea Ucrainei la NATO. „Trebuie să fim siguri că aceasta este pace și nu doar o pauză", a spus el. „Avem nevoie de asigurări că acesta este sfârșitul, că totul se oprește aici".
Dar o nouă administrație Trump, chiar și în cel mai optimist caz, este probabil să fie deranjantă pentru alianța atlantică. Mulți oficiali americani - inclusiv generalul Christopher Cavoli, comandantul suprem al forțelor aliate din Europa - insistă că procentul de 2% ar trebui să fie un prag, nu un plafon, pentru europeni.
Potrivit unui înalt diplomat european care a vorbit sub rezerva anonimatului, guvernele UE sunt perfect conștiente de toate acestea. „Este dificil să evaluăm dacă vom fi capabili să facem suficient pentru a-l calma cu adevărat pe Trump, deoarece ne este greu să prezicem ce va face sau nu va face", a declarat diplomatul. Europa recunoaște, de asemenea, că Beijingul „ar putea avea un impact asupra rolului militar pe care SUA l-ar putea juca pentru a ajuta la protejarea Europei. S-ar putea să nu existe suficientă capacitate pentru două teatre".
În cele din urmă, numai Trump poate spune cât de departe va merge în răvășirea NATO.
Bolton a declarat pentru POLITICO în februarie că „obiectivul lui Trump nu este să consolideze NATO, ci să pregătească terenul pentru a ieși".
Dar majoritatea foștilor oficiali ai lui Trump par să considere că alianța ar trebui păstrată - și deja își revendică meritele pentru consolidarea ei ca urmare a ultimatumurilor lui Trump pentru țările membre NATO. Aceștia susțin că dacă Barack Obama s-a plâns de zgârcenia Europei, Trump chiar a făcut ceva în această privință. Ultimul consilier pentru securitate națională al lui Trump, Robert O'Brien, scrie, într-un eseu recent publicat în Foreign Affairs, că "presiunea sa asupra guvernelor NATO de a cheltui mai mult pentru apărare a făcut alianța mai puternică".
„Sute de miliarde au intrat în plus în NATO, parțial ca urmare a presiunilor lui Trump", arată și Kiron Skinner. „Sunt foarte optimist cu privire la viitorul NATO, mai ales dacă alianța se așează pe o fundație temeinică".
Dacă fundația este sau nu corectă depinde foarte mult și de ochii privitorului. Dacă punctul de referință este atingerea obiectivului de cheltuieli de 2%, Europa poate fi pe cale să devină o alianță în care Trump va rămâne. Dar, după cum au precizat consilierii săi, dacă Trump intră în Biroul Oval pentru a doua oară, pare foarte probabil ca acel 2% din PIB să nu mai fie o condiție suficientă.
