De Ziua Istoricului

L-am cunoscut îndeaproape în anii de renaștere națională și am rămas legați sufletește până la dangătul dureros de despărțire. Îl consideram un Nicolae Iorga al Basarabiei prin spiritul său inconfundabil față de adevăr și dreptate. 

Ca nimeni altul dintre savanți, Alexandru Moșanu a întruchipat în anii de teroare ideologică și de muțenie colectivă, vocea onestă, aproape singulară, a științei istorice. Domnia sa a făcut parte din acea foarte rară specie de intelectuali basarabeni care nu s-a gudurat și nu a cerșit favoruri pe la curțile stăpânilor roșii. 

Intrase în Parlament nu să scrie istorie, ci să făurească istorie.

Când a venit ora astrală a desprinderii Basarabiei de imperiul răului, Alexandru Moșanu a convins un Parlament și o națiune întreagă că a fost și a rămas un Om al adevărului. În Declarația de Independență, care îi aparține ca viziune și spirit, a adus în prim-plan adevărul istoric despre dezmembrarea Moldovei la 1775 și 1812, reparația acestor mari nedreptăți „prin voința liber exprimată a populației Basarabiei și Bucovinei” la 1918. Apoi a demonstrat că Uniunea Sovietică, contrar dreptului internaţional, la 28 iunie 1940 a ocupat o parte din România, -- Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, că Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele sale sunt nule, iar românii moldoveni au toate drepturile, fără nici un amestec din afară, să revină „în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale”. Istoria acelor clipe înălţătoare îi spulberau suferinţele din trecut şi îi dădeau dimensiunile adevărate ale unui lider naţional.

Prin oameni ca Alexandru Moşanu românimea de la Est de Prut şi-a dus crucea cu demnitate, a supravieţuit tiraniei şi a spus lumii adevărul despre identitatea şi Ţara noastră. Prin tot ce a simţit şi a trăit, prin tot ce a făcut, Alexandru Moşanu va întruchipa de-a pururi sufletul neînvins al Basarabiei româneşti şi aspiraţiile ei de a reveni Acasă. Alexandru Moşanu şi-a scris Testamentul o viaţă întreagă, rezumându-l la două cuvinte magice – România întreagă!

P.S. Ar fi mai mult decât necesar, după șapte ani de la călătoria în ceruri, să fie înveșnicită memoria ilustrului luptător pentru cauza națională și adevăr, fiind înălțat bustul primului președinte Alexandru Moșanu în fața clădirii Parlamentului. Actualul legislativ, cu o majoritate de 63 de voturi, ar putea lua o decizie, fără să țină cont de țipetele disperate ale lui Țârdea, Bătrâncea, Bolea sau Tauber. Ar fi un semn clar că în R.Moldova se schimbă nu numai cei de la putere, dar și mentalitatea lor. 

Arhiva foto Alecu Reniță: Primul Preșeședinte al Parlamentului R.Moldova înainte de semnarea repetată a Declarației de Independență. Anul 2010.