Ce soluții are Europa dacă Statele Unite decid să-și diminueze angajamentul față de NATO sau chiar să se retragă? Analiză

Profesorul german Andreas Umland, politolog și specialist în istoria contemporană a Rusiei și Ucrainei, expune, într-o analiză publicată pe platforma contributors.ro,  consecințele dezastruoase pentru întreaga Europă în cazul diminuării angajamentului Washingtonului față de NATO sau chiar a unei retrageri totale (puțin probabile) a SUA din Alianța Nord-Atlantică.

Ce soluții are Europa dacă SUA decid să nu mai participe la apărarea bătrânului continent în plină agresiune rusă și ce se va întâmpla cu Ucraina? 

„UE ar trebui să se transforme dintr-o simplă comunitate economică și politică într-o alianță de securitate și apărare”, opinează expertul, arătând însă că „riscurile geopolitice pentru europeni” vor crește rapid, motiv pentru care gestionarea întregii situații se va dovedi turnesolul care va indica dacă „viziunea unei Europe unite și solidare care se susține singură este o simplă ficțiune”.

Redăm mai jos câtev fragmente importante din analiza lui Andreas Umland: 

„În ultimii 30 de ani, Europa de Est nu s-a liniștit cu aparent perfecta ordine mondială. Spre deosebire de Europa de Vest, aici nu există credința magică în puterea politică a rezolvărilor pașnice. Est-europenii își amintesc de opresiunea țaristă și sovietică, precum și de trădarea occidentală a valorilor europene. Percepția colectivă a securității naționale în Europa Centrală și de Est este încă modelată de amintirea, printre altele, a Pactului Molotov-Ribbentrop din 1939, a împărțirii Europei la Yalta în 1945 și a Memorandumului de la Budapesta din 1994.

Logica funcțională a NATO ca alianță de apărare se bazează pe încredere, claritate și predictibilitate. Acest lucru ar putea să nu mai fie cazul cu Trump ca președinte al SUA. Mai rău, o înfrângere la limită a lui Trump în alegerile prezidențiale ar putea declanșa neliniște sau chiar instabilitate în SUA. Washingtonul ar putea deveni atunci incapabil să ducă o politică externă hotărâtă. Acest lucru ar putea avea repercusiuni grave asupra funcționării NATO.

Est-europenii au învățat să se aștepte la ce este mai rău. Cu siguranță, comportamentul în calitate de președinte al lui Trump în materie de politică externă ar continua să fie determinat de ideile excentrice ale taberei sale politice. Trump-iștii, chiar dacă recâștigă Casa Albă, nu pot ignora pur și simplu instituțiile și tradițiile americane.

În cel mai rău caz Ucraina nu va mai primi ajutor american, iar angajamentul Statelor Unite de a fi alături de NATO ar putea fi pus sub semnul întrebării. Dacă Trump câștigă sau dacă înfrângerea sa declanșează turbulențe interne, Europa va trebui să se schimbe rapid și fundamental. Un NATO european de rezervă, adică fără participarea deplină a SUA, va trebui să se repoziționeze. În cazul în care NATO ar dispărea cu totul, UE ar trebui să se transforme dintr-o simplă comunitate economică și politică într-o alianță de securitate și apărare.

Prin acordarea statutului de candidat la UE Ucrainei, Moldovei și Georgiei în 2022-23, UE și cele 27 de state membre ale sale au devenit participanți indirecți la trei conflicte teritoriale europene cu Rusia. Tot mai multe state europene au încheiat, de la începutul anului 2024, acorduri de securitate cu Ucraina. UE tocmai a semnat un parteneriat de securitate și apărare cu Republica Moldova.

Implicarea acum profundă a UE în spațiul post-sovietic ar însemna că, în cazul în care SUA s-ar retrage din Europa, riscurile geopolitice pentru europeni vor crește rapid. Ar fi un moment al adevărului pentru continent și un poligon de testare a mult lăudatei idei europene. În ultimii 70 de ani, a existat întotdeauna în aer întrebarea dacă integrarea europeană și securitatea comună există doar pentru că și atâta timp cât Washingtonul își ține o mâna grijulie asupra Europei.

Dacă umbrela protectoare americană este înlăturată, s-ar putea dovedi că viziunea unei Europe unite și solidare care se susține singură este o simplă ficțiune. Statele europene ar trebui să practice între ele o formă și un grad de cooperare în materie de securitate, politică externă și de apărare cu care nu au nicio experiență până în prezent. După 70 de ani, chestiunea pretențiilor hegemonice în Europa ale Moscovei nu ar mai fi problema Washingtonului în primul rând. Ea ar depinde de măsura în care popoarele europene se văd pe ele însele ca o adevărată comunitate de națiuni – cu toate consecințele pe care aceasta le implică”. Analiza poate fi citită integral AICI.