Sute de securiști și colaboratori ai Securității au certificate de revoluționari, beneficiind de indemnizații plătite de stat / Numărul real al securiștilor beneficiari ar putea fi însă chiar mai mare de o mie


Sute de securiști și colaboratori ai Securității au certificate de revoluționari, beneficiind de indemnizații plătite de stat / Numărul real al securiștilor beneficiari ar putea fi însă chiar mai mare de o mie

Peste 300 de securiști sau de colaboratori ai Securității, în cazul cărora instanțele au emis hotărâri definitive, beneficiază de certificat și de privilegii pentru revoluționari. Potrivit unor estimări realiste, numărul lor este însă de trei ori mai mare. Mai sunt sute de procese pe rol, pentru că securiștii sunt procesomani și procesele durează ani de zile, scrie platforma Comunitatea Liberală. 

Potrivit lui Mihai Dodu, fostul secretar de stat care a refuzat să-l declare revoluționar cu rol determinant pe Marcel Ciolacu, fiind ulterior demis din funcție din acest motiv, estimează că numărul real al colaboratorilor și securiștilor cu certificat de revoluționar ar putea fi chiar și de peste 1000 de persoane.

Platforma Comunitatea Liberală publică AICI lista persoanelor care au hotărâri definitive în instanță fiind declarați că au fost COLABORATORI SAU LUCRĂTORI AI SECURITĂȚII, dar care și sunt beneficiari ai indemnizațiilor de revoluționari.

Cercetoarea Germina Nagâț, membră a Colegiul CNSAS, arată că pe lista deținătorilor de certificate de revoluționari sunt și foști ofițeri de Securitate și Miliție, care, în mod evident, urmăresc avantajele materiale oferite prin Legea 341/2004 (diverse scutiri de impozite, pensionarea cu 5 ani mai devreme față  de vârsta standard, acordarea unei indemnizații lunare, prioritate în asigurarea unei locuințe din fondul social etc)

„Așa cum puteți observa consultând rapoartele anuale de activitate ale CNSAS, accesibile la www.cnsas.rapoarte de activitate, pe lista deținătorilor de certificate de revoluționar nu sunt doar civili care au colaborat cu Securitatea, lucru confirmat de instanțe, ci și foști ofițeri de Securitate sau Miliție. Din capul locului spun că, în opinia mea, legea n-ar fi trebuit să lase deschisă o asemenea posibilitate. Fostele cadre din aparatul represiv al statului comunist nu aveau ce căuta în postura de „revoluționari” decât cel mult în situația în care ar fi fost răniți sau decedați în Decembrie 1989. 

Dosarul Revoluției e „în lucru” de peste trei decenii, iar procurorii încă au dificultăți să stabilească în concret faptele. Or, dacă nici măcar nu știm oficial care sunt faptele și evenimentele care au condus la căderea dictaturii comuniste, cum putem ști care au fost responsabilitățile individuale ale securiștilor și milițienilor în Decembrie 1989?! E absurd că, deși încă nu știm faptele și nici responsabilitățile purtătorilor de uniformă, unii reprezentanți ai statului român au găsit de cuviință să le atribuie securiștilor „merite deosebite”, pentru care au primit recompense substanțiale, ani la rând.

La fel de revoltător mi se pare faptul că nu putem afla de pe site-ul oficial al Secretariatului de Stat pentru Problemelor Revoluționarilor câte certificate de revoluționar au fost anulate până acum, în urma constatării definitive a calității de lucrător sau colaborator al Securității în instanță, cum de altfel nu e accesibilă nicio evidență centralizată a deținătorilor de certificate aflate în plată. 

Nu știm câți revoluționari avem în total, nici cum îi cheamă pe fiecare în parte, și cu atât mai puțin știm câți dintre ei au certificatele anulate, fiind impostori dovediți. Procesele deschise de CNSAS durează cu anii, sunt dificile, se câștigă greu, posesorii de certificate își angajează apărători de la firme mari de avocatură. 

Miza materială a acestor procese este evidentă. În timpul ăsta, Direcția noastră juridică lucrează cu o mână de angajați, niciodată n-am avut mai mult de șase juriști pledanți. Ca să nu mai spun că nici  strângerea probelor arhivistice nu-i ușoară. De multe ori Direcția Investigații a reconstituit dovezile colaborării după ce s-au consultat zeci de dosare pentru o singură persoană verificată.

Iar la finalul acestui efort considerabil, te trezești că nu mai urmează nimic sau n-ai cum să afli dacă a mai urmat ceva. Scopul acestor verificări laborioase nu e să umple CNSAS-ul niște liste în raportul de activitate, ci ca statul român să nu mai dea bani și recompense unor impostori nerușinați. Evident că, neputând ști câte certificate s-au anulat după deciziile definitive, nu putem ști nici dacă s-au recuperat banii și foloasele nemeritate, așa cum spune legea”, a precizat Germina Nagâț. 

Articolul 8 al legii în vigoare prevede că de dispozițiile ei nu pot beneficia „persoanele care sunt dovedite a fi fost implicate în activitățile fostei securități ca poliție politică, au dezinformat sau au folosit mijloace de informare în masă în scop de diversiune ori au acționat, sub orice formă, împotriva Revoluției Române”. Ancheta poate fi citită integral AICI

„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.