Monarhia (exercițiu oniric de luciditate)

Dacă am fi fost imediat după 1990 Regat, am fi avut următoarele avantaje:

– o etichetă, adică nu am fi dat de mâini și din picioare cu dezinvoltura imbecilului;

– nu ar mai fi fost un singur centru de putere, ci mai multe, ceea ce ar fi însemnat să nu ucidem jocul democratic, comasându-l;

– o ținută, blazonul, fie și lipit de bluză, obligând la o anumită bățoșenie, la ținuta în absența căreia ne batem joc de noi înșine;

– o istorie reală, iar nu amnezia din care se hrănesc mai toți oportuniștii, de la gemenii Muraru la Șandru și alte lepre;

– o întrupare a națiunii care ne-ar fi scutit de tot felul de salvatori și rezist-enți, de lichele și alte lighioane;

– o lecție din cele petrecute, încercând să nu le repetăm, să le pricepem cu alte cuvinte;

– o demnitate în lipsa căreia, vedem, facem figură de rude sărace în clubul puterii mondiale, concurând bezmetic pentru funcții personale.

În fine, ce ar fi fost dacă... Nu îmi rămâne, nostalgic realist ce sunt, decât să rostesc:

Hristos a înviat!

Trăiască Regele! 

(poate exista o înviere post-republicană?)