"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Fostă deținută politic arestată la numai 15 ani și președinte al AFDPR, doamna Niculina Moica a acordat un interviu pentru AFP, acesta fiind preluat în integralitate de France24. Este crucial ca vocea foștilor deținuți politici români să ajungă, cât mai des, în publicații internaționale cu relevanță. Podul.ro vă prezintă o serie de fragmente din articolul AFP:
”Niculina Moica a simțit greutatea istoriei când a împins poarta de fier ruginită către fosta închisoare comunistă din Jilava, unde a fost deținută politică în adolescență.
Jilava este una dintre cele 44 de închisori și 72 de lagăre de muncă forțată înființate sub regimul comunist din România (1945-1989) pentru a încarcera peste 150.000 de prizonieri politici, potrivit Institutului de Investigare a Crimelor Comuniste.
Deși unele încă funcționează ca închisori, multe dintre clădiri au fost închise și demolate sau lăsate în paragină.
”Este păcat, pentru că (Jilava – n. red.) este un loc în care se poate arăta adevărul despre perioada comunistă. Modul în care erau torturați prizonierii, ținuți în condiții atât de jalnice, mâncarea, frigul”, a punctat Niculina Moica pentru AFP.
De ani de zile se luptă pentru ca Jilava să fie transformată într-un muzeu înainte ca situl să se deterioreze și mai mult, riscând să se estompeze în uitare.
”În fiecare țară în care mergi, astfel de locuri pot fi vizitate. La noi sunt lăsate să se destrame”, a avertizat Moica.
După ani în care fie a evitat, fie a tărăgănat problematica, guvernul român a ”reînviat”, recent, planurile de a include cinci foste închisori comuniste ca situri ale Patrimoniului Mondial UNESCO.
Construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, inițial ca o fortăreață ce făcea parte din linia de apărare trasată în jurul Bucureștiului, Jilava a fost transformată ulterior într-o închisoare cumplită, devenind unul dintre cele mai aglomerate centre destinate deținuților politici între 1948 și 1964.
Deținuții au fost ținuți în celule întunecate și umede la o adâncime de până la 10 metri sub pământ.
”Mi s-a părut că intram într-o groapă”, a relatat Moica, amintindu-și de Ajunul Crăciunului, când, la 16 ani, a ajuns la Jilava sub o ploaie câinoasă. ”Credeam că mă vor împușca”.
Condamnată în 1959 pentru aderarea la o organizație anticomunistă, Niculina Moica a petrecut 5 ani după gratii, inclusiv câteva luni la Jilava, cumplita închisoare de tranzit, situată la aproximativ 10 kilometri în afara Bucureștiului.
Până acum doar două foste închisori comuniste din România au fost transformate în muzee cu ajutorul fondurilor private. E vorba de Sighet și Pitești (în cazul acesteia din urmă, e vorba doar de o parte din vechea clădire).
”Dacă vor deveni patrimoniu UNESCO, nimeni nu poate contesta importanța acestor locuri”, a precizat Maria Axinte, care a inițiat, în 2014, Muzeul penitenciarului Pitești.
Sute de fotografii expuse sunt o mărturie durabilă a torturării a peste 600 de studenți anticomuniști la închisoarea Pitești.
De anul trecut, penitenciarul de la Piteștiul este desemnat monument istoric, având în jur de 10.000 de vizitatori în fiecare an.
Axinte a criticat statul pentru ”lipsa de interes și înțelegere” pe care o afișează în domeniul memorialistic.
Doamna Niculina Moica le-a vorbit deseori copiilor din școli despre ororile comunismului. Potrivit dânsei, unii elevi i-au zis: ”Mama spunea că viața era mai bună în comunism”.
”Du-te și întreabă-l pe bunicul tău”, le răspunde Moica, povestindu-le despre „celula blestemată” de la Jilava pe care încă o mai caută la fiecare vizită.
Până în ziua de azi simte nevoia să facă un duș după ce a părăsit fosta închisoare”.
