Karl Marx trăia în împuțiciune, duhnea și era plin de furuncule. Cum descria Poliția din 1850 casa întreținutului care a inventat comunismul. Obrăznicia de a te crede în măsură să dai lecții întregii lumi, când nici măcar nu ești în stare să-ți faci ordine și curățenie în propria cameră. Sau să te speli cu apă și săpun

Jonathan Miltimore este directorul Foundation for Economic Education (FEE). Scrierile sale au făcut obiectul unor articole apărute în Time, The Wall Street Journal, CNN, Forbes, Fox News și Star Tribune. Îi veți întâlni semnătura la Newsweek, The Washington Times, MSN, The Washington Examiner, The Daily Caller, The Federalist, The Epoch Times etc.

Într-un articol recent (sursa AICI), Jonathan Miltimore comentează pe marginea lucrării lui Paul Kengor, ”Diavolul și Karl Marx”, evidențiind o serie de informații prezentate în volum. Frapante sunt atât împuțiciunea, dezordinea, lichelismul și dependența financiară în care trăia părintele comunismului, cât și marea obrăznicie a lui Marx de a se crede în măsură să dea sfaturi lumii, când el nu era în stare nici măcar să-și facă ordine și curățenie în propria cameră. Darămite să se spele cu apă și săpun.

Pagina de Facebook ”Atelierul de adevăruri” prezintă articolul lui  Jonathan Miltimore, textul fiind tradus de Nedeea Burcă: 

”Pe măsură ce parcurg minunata carte a lui Paul Kengor, Diavolul și Karl Marx, aflu tot mai multe lucruri noi despre părintele comunismului. De fapt, este greu să-ți imaginezi o ființă umană mai nefericită decât Karl Marx. Este aproape ca și cum în omul acesta arțăgos s-ar fi acumulat cele mai dezagreabile însușiri posibile, iar el ar fi elaborat apoi o filosofie așezată pe temeliile amărăciunii și dezgustului față de propria-i persoană.

Era leneș și zgârcit, cerșind mereu bani de la familie și prietenii care își făceau griji pentru el. Marx nu părea să observe sau să îi pese și îi trata pe toți ca pe niște unelte necesare atingerii obiectivelor sale. Era atât de egocentric încât te întrebi dacă nu suferea de o tulburare din spectrul autist. Desfrânarea și beția lui sunt bine documentate. Dar ceea ce m-a frapat cu adevărat a fost teribila lui neglijență. Iată cum era descris într-un raport al poliției prusace din preajma anului 1850:

‹Spălatul, dichiseala, schimbarea lenjeriei sunt lucruri pe care le face foarte rar, și îi place să se îmbete. Nu are ore fixe de somn și de trezire, totul la el este dat peste cap, într-un cuvânt, un adevărat talmeș balmeș. [În casa lui], până și încercarea de a te așeza undeva este totalmente periculoasă›.

Grație originilor mele germane pot atesta că acest tip de neglijență nu este o trăsătură tipic teutonică. Nemții sunt mândri de curățenia lor. Nu și Karl Marx. Și, asemenea casei lui, care era mizerabilă, dezordonată, cu toate lucrurile vraiște, îi era și trupul. Mirosea urât și era plin de furuncule, din cap până în picioare, inclusiv pe organele genitale. (Istoricul Paul Johnson îi face o descrie vie în magnifica sa carte, Intelectualii, dar o să vă menajez.)

La un moment dat, Marx îi spunea în glumă prietenului său, Friedrich Engels: ‹Sunt la fel de greu încercat ca Iov, deși nu sunt la fel de temător de Dumnezeu cum era el›.

Vorbesc despre toate astea cu un motiv.

Marx a elaborat un sistem filosofic cu ambiții universale. Încercând să ajungă la ‹adevărul acestei lumi›, manifestul său pretindea ”o schimbare majoră” a naturii umane. (Ne putem întreba dacă, atunci când își certa fiul pentru că ‹la fiecare o săptămână sau două descoperea un alt sistem›, tatăl lui Marx se referea și la aceste sintagme.)

Dar, în ciuda cuvintelor sale mari și a viziunilor grandioase, Marx nu a fost în stare să-și organizeze nici măcar propria casă. Propria sănătate și viață.

Nu vreau să minimalizez aceste sarcini. Gestionarea propriei vieți nu este nici pe departe atât de ușoară pe cât pare. Uneori ne simțim ca și cum am avea în față o mie de obstacole care ne împiedică să ne trăim viața așa cum vrem, și de două ori mai multe capcane. Dar, depășind aceste obstacole și învățând să evităm capcanele, creștem și ne maturizăm – aceasta este chiar calea către o lume mai bună.

Cu mult timp înainte de a se naște Marx, filosoful grec Platon ne-a oferit o recomandare mai bună: ‹Mai întâi de orice, schimbă-te pe tine însuți›.

Jordan Peterson a reluat de curând această idee, spunând că, dacă cineva dorește să îndrepte lumea, ar trebui să înceapă prin a face curățenie la el în cameră.

‹Dacă nici măcar atâta nu ești în stare, cine naiba te crezi ca să dai sfaturi lumii?› – întreabă Peterson.

E un sfat care i-ar fi putut fi util lui Karl Marx, dar nu cred că l-ar fi luat în seamă.

Unul din lucrurile relevate de cartea lui Kengor este că Marx a primit o mulțime de sfaturi bune de la oameni care l-au iubit și și-au făcut griji pentru el. Tatăl său i-a scris fiului său o scrisoare emoționantă (și profetică), spunându-i că este neliniștit în privința capacității lui de a-și găsi fericirea.

‹Vei fi vreodată capabil – și aceasta nu este nici singura și nici cea mai mică îndoială dureroasă din inima mea – să-ți găsești fericirea personală?›, l-a întrebat Heinrich Marx pe fiul său.

Răspunsul lui Karl a fost să îi ceară tatălui său și mai mulți bani”.