Poeta și jurnalista Doina Dabija, adevăr dureros: Fără curajul de a ne vorbi limba și de a ne afirma identitatea, pământul românesc al Basarabiei va deveni unul siberian, în care nu va rămâne nici măcar urma pașilor noștri. Un cap plecat merită uneori tăiat!

Poeta și jurnalista basarabeană Doina Dabija punctează, pe Facebook, o serie de adevăruri esențiale ce indică rana veșnic sângerândă a Basarabiei noastre. Podul.ro vă prezintă în integralitate comentariile Doinei Dabija: 

”Un oraş siberian

Un „amic”, care pretinde că mă cunoaşte foarte bine, deşi nu l-am văzut niciodată în viaţa mea, m-a sfătuit zilele trecute ca un „tată” să nu mai scriu despre faptul că suntem români şi vorbim limba română. Pentru că în ţara vecină e război, iar noi – românii basarabeni – riscăm să fim ocupaţi oricând. Aşa că, ar trebui să-i lăsăm pe ruşi să vorbească aşa cum vor ei, fiindcă: „Capul plecat sabia nu-l taie!”. Dar, când i-am răspuns că: „Un cap plecat merită uneori tăiat!”, omul s-a supărat.

Mai târziu însă, am dat peste el în farmacie. Am intrat chiar în clipa în care vânzătoarea i se lauda unei bătrâne că nu cunoaşte limba română şi să i se adreseze în rusă, pentru că: „Dastali uje!” („Ajunge!”). Pe „amicul” meu însă nu l-a deranjat afirmaţia femeii, aşa că binevoitor, s-a grăbit s-o facă pe traducătorul. Uitându-mă la el, mi-am amintit de un caz despre doi bătrâni din Franţa care au adăpostit mulţi ani un refugiat italian. L-au hrănit, l-au îmbrăcat şi l-au adăpostit. Dar, într-o zi, nemulţumit că aceştia nu i-au dat destui bani de buzunar, tânărul le-a incendiat casa. Din vâlvătaia focului n-a reuşit să iasă decât bătrânul, fiindcă soţia lui era imobilizată la pat de mult timp şi omul n-a avut putere să o ajute.

În acest fel înţeleg unii să răsplătească bunătatea. Aşa este răsplătit şi neamul nostru românesc. I-am primit pe aceşti ocupanţi în casa noastră, iar ei îşi bat joc de noi, de limba şi istoria noastră, fiind educaţi după proverbul: „Obraznicul mănâncă praznicul”. Iar românul basarabean tot apleacă capul, ca şi acest „amic”, care este convins că a fi curajos înseamnă să stai ascuns prin buruieni şi să ieşi de-acolo numai când va răsări soarele. Dar până ne vom decide să ieşim din ascunzători, aceşti străini obraznici care, de câte ori le faci observaţie că nu ne cunosc limba, îţi reproşează că au drepturi, ne vor rescrie istoria din nou. De data asta cu sânge! Fiindcă nu ştim să ne apărăm. Nu ne apărăm limba! Nu ne apărăm ţara! De teamă! Iar rusul ne intimidează tocmai ca noi să nu ripostăm şi să nu avem curaj. Însă fără el, acest pământ românesc va deveni unul siberian, în care nu va rămâne nici măcar urma paşilor noştri”.