"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
La 20 februarie 2014, Rusia a ocupat peninsula ucraineană Crimeea – de atunci s-au scurs 10 ani îndelungați. Țara ocupantă a reușit să-și crească rădăcini acolo cu mult înaintea anexării efective. Ulterior, a depus eforturi constante pentru a eradica tot ce este ucrainean în Crimeea.
În ciuda persecuțiilor rusești îndreptate împotriva locuitorilor pro-ucraineni din Crimeea, mulți oameni din peninsulă așteaptă întoarcerea acasă, între granițele Ucrainei. Nimeni nu va lăsa Crimeea în labele rușilor. Din 2014 până în prezent, tematica revenirii acasă a Crimeii a fost dezbătută activ în societatea ucraineană. După începutul invaziei rusești la scară largă, relevanța acestei problematici a căpătat o nouă forță. Organizații publice și internaționale, politicieni și instituții ale statului ucrainean dezvoltă o strategie ce vizează eliberarea peninsulei.
Firește, încă există destule discuții privitoare la aspectele ce țin de această revenire, în special se pune accentul pe ce statut ar urma să aibă peninsula. În cele ce urmează vom încerca să ne dăm seama care strategie de reintegrare ar fi cea mai corectă și ce greșeli ar trebui evitate în acest proces.
Conform strategiei de eliberare și reintegrare a teritoriului ocupat temporar al Republicii Autonome Crimeea și a orașului Sevastopol, pusă în aplicare de președintele Zelensky, în 2021, protecția drepturilor și libertăților rezidenților, restabilirea integrității teritoriale și reintegrarea culturală a regiunii reprezintă cele mai stringente obiective ale Ucrainei.
În 2023, strategia a fost actualizată, fiind adăugată necesitatea dezvoltării unei administrații militare, care, într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat, să se ocupe de activitățile de pe teritoriul Crimeii, dar și formarea unui corp judiciar care să analizeze situația din regiune, scopul acestuia fiind ca, după eliberare, să asigure securitatea locuitorilor.
Strategia de eliberare ar trebui să fie comună tuturor teritoriilor ocupate temporar ale Ucrainei. De asemenea, aceasta ar trebui să țină cont și de experiența autorităților ucrainene acumulată în perioada eliberării regiunilor Kiev, Cernihiv, Sumi, Harkov și Herson.
Până în 2022, problema eliberării Peninsulei Crimeea a fost discutată separat de cea a eliberării teritoriilor ocupate temporar din regiunile Donețk și Lugansk. Asta pentru că nu au existat operațiuni militare în Crimeea, iar Rusia a anexat-o imediat, impunându-și propriile legi. În plus, Crimeea nu a făcut obiectul discuțiilor pe platforma Minsk-Grupul de contact trilateral pentru reglementarea pașnică a situației din estul Ucrainei (desființat în 2022).
Cu toate acestea, formatul unei strategii separate pentru Crimeea și-a pierdut sensul după invazia rusească la scară largă și ocuparea ilegală a unor părți din regiunile Herson, Zaporizhzhia, Donețk și Lugansk. În prezent, în toate teritoriile ucrainene ocupate temporar, Federația Rusă și-a impus legislația, persecută populația civilă, face propagandă destrăbălată și implementează propriile standarde educaționale.
În ciuda faptului că strategia de eliberare depinde, în mod ombilical, de durata ocupației, acum, problemele din toate teritoriile ocupate sunt destul de asemănătoare – lipsa de securitate a rezidenților, primirea forțată a documentelor rusești, problemele educaționale, activitatea instanțelor și sentințele judecătorești cu adresă, probleme ce țin de respectarea proprietății private, rusificarea brutală, persecuțiile autorităților rusești de ocupație etc.
Având în vedere aspectele mai sus invocate, e clar că Ucraina ar trebui să dezvolte o strategie comună privind eliberarea tuturor teritoriilor ocupate temporar. E necesară o viziune de ansamblu.
La problemele deja menționate se adaugă și problemele demografice, mai ales în teritoriile care se află de mult timp sub ocupația rusească. Pe parcursul ultimilor 10 ani, Rusia agresoare a avut o politică de înlocuire a populației locale cu ruși aduși din diferite regiuni ale Federației Ruse. Prin urmare, o primă provocare pentru Ucraina este să coaguleze un mesaj clar și fără echivoc pentru toți cei care locuiesc acum în teritoriile ocupate. Ce vor face autoritățile ucrainene cu această populație, după eliberare? Autoritățile ucrainene nu au încă o soluție clară referitoare la problema locuitorilor din Crimeea ocupată.
După ocuparea Crimeeii, în 2014, Reprezentanța președintelui Ucrainei în Crimeea a lucrat cu mulți dintre cei care au părăsit peninsula, totodată analizând și situația juridică a acestei zone problematice. În 2021, Reprezentanța a participat la platforma Crimeea – un mecanism internațional de coordonare cu scopul promovării eliberării Crimeeii. În plus, Reprezentanța monitorizează și informează partenerii internaționali cu privire la situația din Crimeea ocupată temporar – a făcut-o atât în cadrul platformei Crimeea, cât și de sine stătător, după începutul invaziei rusești la scară largă. Acum este deosebit de important să reluăm activitatea platformei Crimeea, pentru a promova o campanie de conștientizare printre politicienii și jurnaliștii străini.
”Reprezentanța reprezintă interesele Peninsulei Crimeea în toate autoritățile statului. Ea elaborează documentația privitoare la strategia de eliberare a Crimeeii și le comunică partenerilor internaționali problemele din Crimeea ocupată temporar. Aici se elaborează viziunea și politica, care sunt apoi oferite autorităților se stat”, a punctat Alyona Lunyova, director de advocacy al Centrului pentru Drepturile Omului ”Zmina”, care evaluează pozitiv activitatea Reprezentanței.
Probleme de securitate națională în Crimeea. Identificarea colaboraționiștilor
În martie 2022, Rada Supremă a Ucrainei a aprobat amendamente la articolul de lege privind colaboraționismul. Potrivit acestui articol, cetățenii Ucrainei pot fi pedepsiți pentru organizarea de evenimente politice – așa-zise referendumuri și alegeri –, pentru propagandă în favoarea statului agresor și pentru ocuparea voluntară de funcții în administrațiile de ocupație etc.
Cu toate acestea, articolul invocat nu a luat niciodată în considerare ocuparea prelungită a Peninsulei Crimeea. Prin urmare, nu poate fi folosit eficient în ceea ce-i privește pe colaboraționiștii invadatorilor ruși. Trebuie spus și că articolul în cauză contravine dreptului umanitar internațional, care protejează o serie de categorii. De exemplu, utilitățile publice care asigură viața în teritoriile ocupate nu ar trebui să fie trase la răspundere.
Însă, după eliberarea Crimeeii, colaboraționiștii trebuie pedepsiți pentru trădare. Altfel, Crimeea nu va mai fi niciodată o zonă sigură. Așadar, Ucraina trebuie să își pună la punct legislația referitoare la colaboraționiști. Este necesar să fie pedepsiți exemplar toți aceia care au cauzat și cauzează prejudicii intereselor naționale ale Ucrainei. Evident, în primul rând, vorbim despre șefii administrațiilor de ocupație, judecători, oamenii legii care au trădat Ucraina, propagandiștii care au militarizat populația peninsulei, spălând-o pe creier, șefii întreprinderilor de apărare etc.
Centrul pentru Drepturile Omului ”Zmina” dezvoltă o serie de modalități și mecanisme de stat menite identificării și pedepsirii colaboraționiștilor (prioritate o au cei care au influențat sistematic ocupația). Pentru un anumit segment uman, Centrul propune un tip de lustrație. Bunăoară, cei care nu au comis înaltă trădare și nici nu au făcut parte din administrațiile de ocupație și din alte structuri rusești opresive trebuie să treacă printr-o serie de controale desfășurate de agențiile ucrainene de aplicare a legii – dacă se va dovedi vinovăția lor, aceștia își vor pierde dreptul de a fi aleși sau numiți în funcții administrative și de stat pe o anumită perioadă determinată.
În același timp, după eliberare, se va pune problema schimbării sau anulării autonomiei Crimeii, întrucât securitatea Ucrainei necesită o astfel de mișcare. Deși actuala strategie de eliberare a peninsulei nu pune accentul pe o astfel de idee, aceasta va trebui să fie luată în calcul mai târziu, după ridicarea legii marțiale în Ucraina.
Având în vedere faptul că, în tot timpul ocupației, Kremlinul a promovat activ „lumea rusă”, răscolind, incitând și accentuând toate nostalgiile sovietice, reintegrarea culturală a peninsulei rămâne una dintre prioritățile Ucrainei. În 2023, secretarul Consiliului Național de Securitate și Apărare al Ucrainei – l-am numit pe Oleksiy Danilov – a vorbit în detaliu despre cei 12 pași presupuși de eliberarea Crimeii. Unul dintre acești pași pune problema „neutralizării consecințelor acțiunii de lungă durată a propagandei ruse asupra conștiinței publice a unei părți a populației peninsulei” și informarea locuitorilor cu privire la crimele în masă săvârșite de statul rus împotriva Ucrainei.
E adevărat – Ucraina ar trebui să înceapă procesul de reintegrare a peninsulei din punct de vedere cultural și istoric. Crimeea trebuie să treacă prin două procese clare – decolonizare și decomunizare –, procese prin care și Ucraina trece în prezent.
În plus, vorbim despre crearea condițiilor instituționale pentru conservarea moștenirii culturale din Crimeea, în special a moștenirii poporului tătar, ale cărui proprietăți și bunuri au fost furate de Rusia.
Așadar, după eliberare, ar trebui realizat un inventar amănunțit al colecțiilor muzeale, al bunurilor de patrimoniu și al monumentelor. Întrucât o serie de monumente și-au pierdut autenticitatea ca urmare a intervenției rușilor, este necesar să se introducă un program pentru restaurarea lor. Rusiei i se vor cere compensații pentru tot ce a distrus și a furat.
Platforma Crimeea definește, de asemenea, returnarea bunurilor culturale din Rusia drept unul dintre pașii mecanismului de restabilire a identității culturale a peninsulei. Cu toate acestea, deocamdată, Ministerul Culturii nu oferă o strategie detaliată, deși informează despre pregătirile privind depunerea de contestații în atenția autoritățile internaționale pe această temă.
Legislația ucraineană ar trebui să introducă conceptul de ”restituire” – ne referim la restituirea, în temeiul unui tratat de pace, a bunurilor confiscate ilegal în timpul războiului de către un stat agresor de pe teritoriul altuia. De asemenea, e nevoie de stabilirea unui mecanism de compensare a pagubelor de război.
Evident, Ucraina ar trebui să aibă o strategie lingvistică pentru Crimeea, necesară în vederea contracarării efectelor rusificării brutale și a înlocuirilor de populație. În trecut, Ucraina s-a temut și a evitat să introducă limba ucraineană în învățământul din Crimeea, iar asta a avut efecte catastrofale. Acolo, istoria Ucrainei nu a fost predată aproape niciodată, iar genocidul poporului ucrainean în timpul Holodomorului nu a fost menționat.
Rezumând, Crimeea ar trebui să devină parte a spațiului cultural ucrainean, iar Ucraina ar trebui să protejeze mediul etnic și cultural unic (cu multiple fațete) al peninsulei.
