"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Politologul Radu Carp, profesor al Facultății de Științe Politice din cadrul Universității din București, atrage atenția că obiectivul dictatorului rus Vladimir Putin a fost și este să lase Ucraina fără ieșire la mare. Astfel, Radu Carp punctează că obsesia Kremlinului, de-a lungul istoriei, a fost să dispună de anumite porturi prin intermediul cărora să devină o putere maritimă, motiv pentru care planurile imperialiste moscovite vizează, printre altele, importanta regiune ucraineană Odesa.
Planul în cauză al Rusiei privește, de altfel, și Republica Moldova, avertizează Radu Carp, adăugând că Moscova nu are neapărată nevoie să cucerească propriu-zis, de pildă, așa-numitele Transnistria și Găgăuzia, dar, pe de altă parte, ideal din perspectiva țării agresoare ar fi ca în Găgăuzia să existe un regim pro-rus, iar zona să dispună de un grad sporit de autonomie față de Chișinău, iar Transnistria să fie un stat independent, la rândul său cu un regim pro-rus la putere.
De asemenea, Radu Carp subliniază că planul Rusiei afectează în mod direct România, întrucât Kremlinul vrea ca Marea Neagră să fie controlată exclusiv alături de Turcia, fără ca țara noastră și Bulgaria să mai aibă vreun cuvânt real de spus.
Ca încadrare temporală, Radu Carp consideră că Rusia are în vedere punerea în scenă a planului până la finalul anului 2025, un factor pe care îl ia în considerare fiind capacitatea armatei ruse de a mobiliza un număr semnificativ, respectiv maximal de trupe.
Redăm analiza realizată de Radu Carp pe parcursul conferinței "Transnistria - de la conflictul înghețat la războiul hibrid", eveniment organizat pe 14 martie de think tankul studențesc Security Studies and World Politics (SSWP) în parteneriat cu Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității din București (FSPUB):
"Haideți să vedem cum gândește Putin. Aceasta este o problemă fundamentală. El e oarecum imprevizibil, dar totuși are niște obiective foarte clare. Primul obiectiv pentru care a început acest război din Ucraina este de a crea coridorul Malorusia, de a avea revendicări nu doar până la Mariupol, ci până la Odesa. Așadar, să aibă tot litoralul Mării Negre. Acesta este obiectivul fundamental al Rusiei: Ucraina să nu aibă ieșire la mare. Dacă ați citit cartea lui Tim Marshall, «Prizonierii geografiei», veți vedea de ce. Pentru că Rusia are o obsesie și anume că nu dispune de porturi de mare dulce, nu are porturi de unde flota să poată să se extindă pe alte continente. De aceea Rusia a fost foarte interesată în Siria de acel port Tartus și de aceea este foarte interesată de Odesa. În primele zile ale războiului unde s-au dus bătălii? S-au dus acolo, de pildă Insula Șerpilor, au încercat un desant, au văzut că este cam greu, s-au potolit deocamdată, dar planul rămâne. Acum câteva zile, Medvedev spunea «Odesa, hai acasă!». Adică «Oricum noi nu putem acum, dar poate rezolvăm din interior». Ei, acest lucru nu se poate. A mai zis după aceea că «Minoritatea rusă e opresată» ș.a.m.d.
Deci acesta este planul mare. Au nevoie de porturi de unde să exporte pentru a deveni o putere maritimă. A fost visul Rusiei din timpul lui Petru cel Mare. Iar pe partea de nord nu prea poate pentru că toate țările sunt în NATO, așadar este mai greu, dar pe partea asta de sud încă se joacă lucrurile. Rusia spune «Împărțim Marea Neagră cu Turcia». Pentru Rusia nu mai contează România, Bulgaria și Ucraina. România și Bulgaria au oricum ieșirea mică, deci "îi potolim imediat», «oricum nu îi ajută nimeni militar», iar noi «vrem să avem acest teritoriu».
Întrebarea a doua: pot să o facă? Asta este întrebarea fundamentală. Pentru a răspunde la această întrebare, avem mai multe instrumente pe care le putem pune în joc, respectiv cel economic, dar, mai nou, și cel sociologic. Care e instrumentul sociologic? Cel demografic. Un sociolog francez a făcut o serie de calcule foarte interesante care au arătat că vârful de mobilizare pentru armata rusă era 2022 dacă ne uităm pe o perioadă de 20 de ani. Începând cu 2024, acest parametru scade dramatic. E vorba de generația de persoane care pot fi înrolate și trimise pe front. Cu alte cuvinte, Rusia are un interval, are o fereastră în care poate să trimită maximum de soldați pe front și care ține până la sfârșitul anului viitor. Astfel, marea provocare a Ucrainei este, de fapt, să reziste până la sfârșitul anului viitor, după care automat posibilitățile Rusiei de a trimite trupe pe front devin limitate. Așadar noi știm că Rusia nu se grăbește, dar, pe de altă parte, se grăbește. Deci să nu avem imaginea Rusiei că «Domne' așteaptă foarte mult», iar acesta e un plan pe cincinalul viitor. Nu! Este un plan limitat de constrângerile militare pe care le are. Sigur că producția de armament e semnificativă, dar totuși au nevoie de oameni pe care trebuie să-i mobilizeze în zona asta.
Rusia a încercat la începutul războiului să pătrundă pe gurile Dunării. Amintiți-vă de acele bărci care erau acumulate în zona Insulei Șerpilor și care au fost distruse de ucraineni. La un moment dat, ucrainenii au spus chiar că au anihilat anumite bănci care începuseră s-o ia pe Canalul Dunării. S-a întâmplat în aprilie anul trecut. Ce era cu acele bărci? Părerea mea este că ele doreau doar să monitorizeze situația exactă, să vadă dacă există trupe din România, din Ucraina în zona respectivă. Deci era primul pas pentru o intervenție, or se pare că acele șalupe au fost distruse de Ucraina înainte să poată intra. De ce trimite Rusia drone în zona aceasta a Bugeacului? Tocmai pentru a vedea capacitatea de reacție. Ei spun, «Domnule, am greșit!». Nu-i adevărat! Ei intenționat fac aceste provocări la graniță tocmai pentru a vedea care e reacția NATO, a României, ce se poate întâmpla. Ei testează terenul în momentul de față.
Situația care ar conveni Rusiei cel mai mult, ar fi, după părerea mea, să existe deocamdată un stat marionetă la Tiraspol, independent, dar care să asculte exact ceea ce spune Kremlinul. Nu are interesul să cucerească zona respectivă, ci are interesul să aibă controlul pe zona de coastă și un stat prietenos, pro-rus la Tiraspol. Rusia are un interes, evident, și cu privire la Chișinău. Și mai are un interes, iar asta se poate rezolva foarte ușor, respectiv destabilizarea în ceea ce privește minoritatea găgăuză. De ce? Pentru că în ipoteza care Rusia ar ocupa să zicem partea asta de litoral, ar însemna ca partea unde trăiește minoritatea găgăuză să fie exact la frontieră. Astfel, imaginea ideală pentru Rusia ar fi în felul următor: Găgăuzia regim pro-rus prin definiție, cu foarte multă autonomie, iar Transnistria stat independent, dar cu un regim pro-rus. (...)
Cam asta cred eu că dorește Rusia. Acesta e scenariul pentru care noi trebuie să fim pregătiți și care nu este imposibil și, repet, e condiționat de timp, mai precis sfârșitul anului 2025. A avea un regim pro-rus la Tiraspol este destul de greu în momentul de față. A avea însă un precedent în Găgăuzia e mult mai fezabil în prezent și consider că provocările vor fi acolo simultan cu aceste provocări de tip «Odesa, hai acasă!», «Rușii sunt oprimați» ale lui Medvedev. În concluzie, părerea mea este că aceste provocări se vor intensifica în Găgăuzia și se va testa dacă modelul din Găgăuzia poate fi transplantat și în Transnistria".
