EXCLUSIV. În ciuda invaziei rusești, Ucraina a devenit o regiune foarte atractivă pentru investiții. Cât de realistă este aderarea la UE și cum se poate termina războiul? / Anna Neplii

De mai bine de doi ani, pare că, în Ucraina, toate culorile și nuanțele se-ngroașă și dispar, transformându-se într-un nor negru care amenință să înghită totul. Dar poate că, în pofida acestor aparențe, viitorul Ucrainei nu va fi deloc unul neguros. Sunt multe aspecte care indică asta.  

Recent, un cerc de investitori, afaceriști, antreprenori și oficiali s-a întrunit, pentru a doua oară, la Kiev, cu scopul de a discuta despre perspectivele economice și politice ale Ucrainei, în prezent și în anii următori.

Evenimentul e organizat de mediul de afaceri din Ucraina – lideri din industrie, proprietari și manageri de frunte ai companiilor naționale și internaționale ce desfășoară afaceri în Ucraina. Scopul principal este acela de a ajuta companiile să acționeze eficient pe piața ucraineană.

În cadrul întâlnirii – organizată de Andrew Pryma și Mark McNamee – o serie de reprezentanți ai politicii ucrainene au fost invitați pentru a prezenta informații privind starea industriei de Apărare dar și informații referitoare la aderarea europeană și la o apropiere de structurile NATO.  

Desigur, o integrare a Ucrainei în NATO pare încă destul de vagă, întrucât un astfel de proces este blocat nu doar de război, ci și de o serie de motive politice. Însă perspectiva aderării la Uniunea Europeană nu pare atât de îndepărtată. Mai ales având în vedere faptul că, în multe industrii, Ucraina e deja o parte neoficială a Comunității Europene.

Prin urmare, viceprim-ministrul pentru integrare europeană și euro-atlantică al Ucrainei – am numit-o pe Olha Stefanishyna – a vorbit exhaustiv despre condițiile îndeplinite, succesul Ucrainei și obstacolele în calea aderării la Uniunea Europeană.

În ciuda faptului că Ucraina abia începe negocierile de aderare și are, e adevărat, mult de muncă, de fapt, într-o serie de domenii, țara prezintă deja un nivel ridicat de conformitate cu principalele standarde europene. În plus, să nu uităm că Ucraina reprezintă deja o mare parte a pieței UE. În special, mă refer la integrarea pe piețele energiei și ale forței de muncă, precum și la liberalizarea vamală și a comerțului. Înainte de invazia rusă la scară largă, Ucraina era unul dintre primii 20 de importatori de diverse produse în UE.   

În aceste condiții, prioritățile Ucrainei sunt: 

– accelerarea apropierii juridice de standardele UE în agricultură și transport;

– conștientizarea de către întreprinderile ucrainene și străine care operează pe teritoriul ucrainean că, de acum înainte, Ucraina face parte din piața est-europeană, adică ”jocul” ar trebui să fie conform legilor europene;

– tranziția verde / îndeplinirea obligațiilor Acordului de la Paris de a reglementa măsurile de reducere a emisiilor de dioxid de carbon;

În ciuda tuturor realizărilor cu adevărat semnificative ale Ucrainei în procesul apropierii de UE, există destule temeri și suspiciuni în societate. Majoritatea au legătură cu liderii pro-ruși au unor state membre UE. În special e vorba despre prim-ministrul slovac, Robert Fico, și despre premierul maghiar, Viktor Orban.      

Dacă Fico a ajuns la putere relativ recent, speculând cu privire la independența Slovaciei față de UE și Statele Unite, Orban e șeful Ungariei încă din 2010. Tot de-atunci, el și-a intensificat treptat retorica anti-ucraineană, simultan apropiindu-se din ce în ce mai mult de Federația Rusă. 

Să nu uităm că, încă din primele zile ale invaziei rusești la scară largă în Ucraina, Viktor Orban se opunea public furnizării de arme și ajutoare pentru Ucraina. De asemenea, s-a opus în mod constant, prin toate mijloacele, aderării Ucrainei la Uniunea Europeană. 

Potrivit vicepremierului ucrainean pentru integrare europeană și euro-atlantică, părerile lui Orban au fost și rămân complet nefondate. Mai mult, specificând că Orban nu a fost niciodată în Ucraina, acesta l-a invitat la Kiev, ca să vadă realitățile cu ochii lui.

”Prin urmare, scopul meu personal este organizarea unei vizite a lui Viktor Orban la Kiev. Voi face totul pentru ca el să vină în Ucraina și să vadă cât de dezvoltați suntem și că nu suntem mai puțini demni să fim în UE decât alți membri ai Uniunii”, a precizat Olha Stefanishyna.   

Ce-i drept, forțele pro-Kremlin din Occident nu sunt singurul lucru care îi preocupă pe ucraineni în contextul procesului de aderare la Uniunea Europeană. Să ne amintim că Turcia și-a negociat aderarea la UE încă din 2005, dar de integrare europeană nici nu poate fi vorba. Și nu e singurul exemplu. 

Dezmințind astfel de suspiciuni și îndoieli, comisarul pentru integrare europeană și euro-atlantică a subliniat că ”Turcia este Turcia, iar Ucraina e Ucraina”, adică problemele și conjuncturile sunt complet diferite, cele două state comportând, evident, paradigme diferite. 

”Aderarea la UE înseamnă că Ucraina se întoarce la rădăcini. Acest lucru este foarte firesc pentru noi ca națiune. Chiar dacă unii se vor împotrivi aderării Ucrainei, Uniunea Europeană va trebui să ne ia, pentru că 92% dintre ucraineni susțin integrarea europeană”, a rezumat Olha Stefanishyna.

Având în vedere acest lucru, probabilitatea ca Ucraina să devină parte a UE într-un viitor nu foarte îndepărtat e, într-adevăr, în creștere. Nu e un secret pentru nimeni că aderarea va presupune o multitudine de resurse financiare și oportunități, așa că, acum, scopul principal este să finalizăm acest proces cât mai curând posibil.

Una dintre forțele motrice care va modela poziția Ucrainei în cadrul negocierilor ar trebui să fie economia ucraineană. Și fiecare decizie juridică și politică ar trebui luată cu înțelegerea că Ucraina va deveni membră a UE, adică în deplină conformitate cu standardele europene. 

Și aici apare întrebarea: oare va putea economia ucraineană să facă față noilor realități și provocări? Cu atât mai mult cu cât ultimele trei-patru luni au fost deosebit de dificile, multe companii resimțind presiunile crescânde. 

Având în vedere previziunile macroeconomice globale, perspectivele macro-strategice ale Ucrainei și, de asemenea, dinamica pieței, putem afirma faptul că economia ucraineană rămâne stabilă, dar s-a ”înmuiat”. 

În ciuda unui anumit nivel de pesimism, în special cauzat de faptul că, în acest an, e evident că Ucraina nu va putea lansa o ofensivă la scară largă, optimismul general rămâne. 

Rezultatele generale pentru anul 2023 sunt cât se poate de pozitive: 

– 70% dintre companiile ucrainene și-au atins țintele reale în ceea ce privește profiturile;

– mai multe companii au devenit profitabile, ceea ce demonstrează un management eficient;

– 60% din piață se așteaptă la un anumit nivel de creștere, deși 40% nu;

– 63% dintre companii sunt încrezătoare că își vor putea atinge obiectivele;

– aproximativ 75% din piață rămâne optimistă cu privire la afacerile din Ucraina pe termen mediu și lung;  

Pe de altă parte, deși creșterea economică nu va facilita o redresare a economiei în acest an, creșterea depășește în continuare așteptările. Desigur, e afectată de efectele inflației, care, deși e încetinită, rămâne ridicată. 

De asemenea, prețurile la energie, petrol, metale și produse alimentare sunt în scădere. Acest lucru ajută la reducerea unei părți a presiunii și la compensarea costurilor mai mari cu forța de muncă. În același timp, Rusia va fi limitată în finanțarea războiului. Și în timp ce economia sa pare acum mai mult sau mai puțin rezistentă, va fi rezistentă pe termen scurt. Din păcate, marile probleme nu vor începe suficient de repede, dar sancțiunile occidentale își fac treaba.

Având în vedere perspectivele și scenariile posibile de desfășurare a evenimentelor, apare o veste pozitivă – cel mai probabil, anul viitor, Ucraina ar putea câștiga avantaje permanente față de Federația Rusă în contextul artileriei, al aprovizionării cu muniții și al logisticii.

„De fapt, este în interesul Occidentului să continue finanțarea Ucrainei. Întrucât principala amenințare pentru UE și NATO este Federația Rusă. Și numai Ucraina îi poate rezista”, a punctat fostul ministru al Apărării de la Kiev, Oleksii Reznikov.

Dar, în ciuda acestui fapt, întârzierile în furnizarea de arme în 2023 de către Statele Unite ridică îndoieli și temeri logice. Până la urmă, în prezent, scenariul în care Rusia câștigă are o probabilitate de 15%, ceea ce ar însemna prăbușirea ordinii occidentale. Dar, dat fiind faptul că liderii occidentali „își vin treptat în fire” și devin mai hotărâți în declarațiile lor, se speră că Occidentul a început să realizeze că nu există altă cale decât să se opună lui Putin. Deși, până acum, acest fapt se întâmplă doar în declarațiile politice. Însă lucrurile sunt în mișcare. De exemplu, în 2022, nimeni nu și-ar fi putut imagina că președintele francez Emmanuel Macron ar putea să vorbească despre trimiterea de trupe în Ucraina. 

Potrivit analiștilor și experților, cu o probabilitate de 50% este creditat scenariul în care Ucraina ar ”câștiga” pe la începutul lui 2025, primește garanții reale de securitate din partea Occidentului și trăiește conform scenariului coreean: adică teritoriile ocupate rămân sub ocupația Rusiei. Scenariul unui ”conflict înghețat” este cotat cu o probabilitate de 25%, în timp ce o confruntare directă între Federația Rusă și NATO ar avea o probabilitate de numai 10%. 

În orice caz, Ucraina trebuie să lucreze mai mult la redresarea economiei și la dezvoltarea industriei de Apărare. Asta pentru că, chiar și atunci când războiul se va termina, Rusia „nu va zbura pe lună”, ci va rămâne mereu vecină, așa că va exista întotdeauna amenințarea unei a doua ofensive. Și până la urmă, chiar dacă se produce decolonizarea și Rusia cade ca un imperiu care mai devreme sau mai târziu „moare”, totuși mentalitatea barbară rusă nu va pleca nicăieri. Din punct de vedere istoric, vecinii estici ai Ucrainei au încercat să o ocupe din când în când, și asta de-a lungul secolelor, așa că aceasta este o amenințare existențială.