”N-o mai bateţi pe mămicuţa mea, lua-v-ar naiba de comuniști!”. Fiica de numai 5 ani a colonelului partizan Gheorghe Arsenescu, mărturii cutremurătoare din dimineața arestării tatălui. Un soldat l-a lovit cu patul armei peste față / Securiștii i-au bătut mama până au umplut-o de sânge, târând-o de păr zeci de metri

Din momentul în care dispare de pe ”radarul” autorităților comuniste (toamna lui 1949, când se desparte de luptătorii lui Toma și Petre Arnăuțoiu), colonelul partizan Gheorghe Arsenescu va reuși să se sustragă arestării timp de 11 ani grei, plini de pericole mortale, Securitatea fiindu-i în permanență pe urme. Dramatica și brutala arestare a fost văzută și trăită și de fiica lui Arsenescu – Maria Marilena, pe atunci în vârstă de numai 5 ani și jumătate. Judecat într-un proces-mascaradă, colonelul avea să fie condamnat la moarte și executat la Jilava, în Valea Piersicilor, la 29 mai 1962. Aceasta a fost ultima execuție oficială a unui partizan. 

Mama Marilenei va face ani grei de pușcărie politică, revenind bolnavă psihic, pierdută pentru totdeauna, din pricina torturilor, bătăilor și umilințelor la care a fost supusă. Bunicul i-a fost arestat, mătușile la fel. Bunicul s-a întors abia peste doi ani, însă doar pentru a muri acasă.   

După ‘89, Maria Marilena a relatat de o manieră impresionantă, pentru România Liberă (în august 1993, ”Acesta a fost tatăl meu”) amintirile din acea dimineață fatidică. Profesorul de istorie Cătălin Nedelcu redă, pe blogul mirabilismundis, cutremurătoarele mărturii ale copilei de odinioară:   

”La 7 dimineaţa casa a fost înconjurată de poliţiști cu câini. Eu aveam 5 ani și jumătate pe atunci. L-am văzut pentru ultima oară pe tata, eram în dreapta lui pe verandă. În stânga tatălui era bunicul meu, acum mort.

În momentul în care a fost somat să se predea, tatăl meu s-a îmbrăcat într-o uniformă militară cusută de el, cu acul, pentru că nu exista nici o mașină de cusut în casă. Tresele le-a făcut din cutii de conserve. A venit în faţa celor care l-au somat, cerând să discute cu un superior, că el nu se va preda oricui. În momentul când acesta a venit, i-a smuls tatălui meu tresele de pe umăr și a mai venit din spatele lui un soldat, care l-a lovit cu patul armei peste faţă. 

De acolo m-au luat și m-au dus jos în curte unde era maică-mea, bătută de Toma Codreanu – căpitan, mi se pare un securist. (…)

În momentul în care am coborât în curte, mama era plină de sânge, au dus-o de păr zeci de metri, așa am înţeles. Atunci eu am sărit la ei și le-am spus: 

– N-o mai bateţi pe mămicuţa mea, lua-v-ar naiba de comuniști!

După care pe mine m-au dus în spate și m-a păzit un câine, culcată pe zăpadă, până când au plecat toţi”.