Paranoia de pe Copou

Astăzi nu am urlat, nu am sărit la bătaie la paznici şi nici nu am vrut să îmi dau foc în faţa Universităţii în semn de protest față de candidatura lui Tudorel Toader pentru un al treilea mandat la funcția de rector. Mă bucur că unii au coșmaruri cu mine, dar eu nu operez așa. Nu ştiu de unde găsesc unii așa-ziși „universitari” resursa de energie să distribuie astfel de zvonuri, bazate chipurile pe „martori” și „înregistrări audio în care ei povestesc cele întâmplate” și mai ales tupeul să le semnaleze la presă cu speranța că preia cineva așa mizerie. Să le scoată, dom'le public! Și la fel să scoată și înregistrările de pe camere să vedem unde a fost, dom'le, presupusul incident!

Eu aproape că am și uitat de mai bine de un an de existența vremelnică a acestui om, luându-mă cu viața, cu cercetarea și cu diverse probleme. După ce ani de zile i-am făcut opoziție, am refuzat vehement o bună perioadă de timp să mai intervin, cu excepția unor situații punctuale asupra cărora mă văd, acum, nevoit să revin cu detalii. Mă săturasem de atitudinea unor universitari care se ascundeau după „kiltul” meu, așteptând nerăbdători să mai spun ceva spre bucuria grupurilor interne, dar fără ca ei să acționeze. Când am fost prins la colț și lovit, și la propriu și la figurat, prea puțini din Universitate mi-au luat apărarea. De frică. Eu, în schimb, mi-am riscat burse, granturi și chiar situația studiilor doctorale. Ca să nu mai pun la socoteală reputația, sănătatea și timpul.

Mă bucur în schimb că mesajul meu din 2020 văd că a fost înțeles și se poate: Toader a avut 5 contracandidați (de facto doar 4) și a luat puțin peste un sfert din voturi. Felicitări comunității academice pentru mobilizarea exemplară: s-a ieșit la vot cu aproape o treime în plus față de alegerile precedente! S-a înțeles că boicotul nu este o soluție și că acum ai ce alege.

Bun, dar cum pe unii din actualii și aproape foștii „ighemoni” ai universității i-a apucat strechea să se ia iar de mine după atâta amar de vreme, mă văd nevoit să răspund:

Toate criticile mele la adresa lui Tudorel Toader au fost în limitele legii, punctuale și exprimate în mod civilizat, iar unele, evident, cu o oarecare doză de umor, toate în limitele libertății de exprimare. Știți asta foarte bine și asta vă și frustrează.

În protocolul de pază de la UAIC eu nu am voie să mă apropii la mai puțin de 3 m de Tudorel Toader. Dacă o fac, intervin agenții de pază care se interpun între noi. De frică că aș putea „să îl atac fizic”. Omul acesta efectiv nu a vrut să poarte o discuție mano a mano cu mine în cel puțin ultimii 5 ani. Orice comunicare cu el am realizat-o peste „gardul” de paznici sau prin interpuși. Înțelegeți?

În urmă cu câțiva ani fusesem percheziționat în repetate rânduri de agenții de pază ca să nu am asupra mea vreo bombă, existând cică „informația” că aș fi vrut să detonez una la o ședință a Consorțiului Universitaria.

CITIȚI ȘI:

1. Studenții ieșeni nu-l mai suportă pe Tudorel Toader

2. Studentul care se luptă cu dictatura de la UAIC, fiind nevoit să înfrunte inclusiv "gorilele" lui Tudorel, e victima unui nou abuz: "Acoliții săi nu au uitat să se răzbune pe mine și să îmi facă viața un calvar"

3. Frica profesorilor și curajul unui student care vrea să elibereze Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" de sub tirania lui Tudorel, candidând pentru funcția de rector

4. Abuzurile lui Tudorel au întrecut orice limită! Studentul care vrea să candideze pentru funcția de rector, luat pe sus de "gorilele" trimise de dictatorul din fruntea UAIC

Din păcate, paranoia e mare pe Copou. Iar paranoia este, din fericire, un simbol al decăderii unui regim.

Am fost și sunt amenințat că dacă voi mai spune ceva o să am probleme la doctorat și că se găsesc ușor studenți care să spună vrute și nevrute despre mine. Mi s-a transmis recent prin „colegi” că nu o să beneficiez de prelungire la doctorat, deși am dreptul.

Ok. You wanna play rough?

Bine... Nu am spus nimic în ultimul an și ceva. Acum o să spun.

Pe bune, acum? Cine se teme mai tare de cine?

Vreau o universitate liberă, în care libertatea academică este valoare fundamentală și în care niciun profesor sau student să nu se teamă de nimeni, în afară de încălcarea Constituției, a autonomiei universitare și de perspectiva instaurării oricărei forme de totalitarism politic sau academic - față de care avem datoria să ne opunem.

Vreau să mă bucur de o universitate în care rectorul nu se teme de contestatari și în care contestatarii nu trebuie să suporte mizerii și suplicii pentru că-și exercită drepturile lor naturale de membri ai comunității academice.

Și voi face tot ce îmi stă în putere ca să mă pot bucura de asta!

Per libertatem, ad veritatem!