Agresorul are un singur nume – Rusia!

Am citit discursurile oficiale legate de Ziua Memoriei și Recunoștinței din care am aflat că la Nistru a fost „un conflict armat”, că „deși au trecut 32 de ani de la acest episod tragic în istoria noastră, ecoul lui și acum mai este viu. Acele lupte au distrus destine și au lăsat în urmă familii îndurerate — părinți, soții, copii”. Am mai aflat că în urma acelui conflict mulți combatanți și polițiști „nu s-au mai întors acasă, iar această povară încă ne doare pe toți. Alinarea noastră acum este că avem o patrie liberă, Republica Moldova”etc. 

Din competiția ridicolă a oficialilor de a vorbi cu jumătate de gură, de a omite adevărul și a mima suferințe neînțelese, zadarnic am căutat să aflu de la demnitarii cu durerea pe buze un lucru esențial – cine a declanșat războiul, cine a fost agresorul, împotriva cui au luptat moldovenii, jertfindu-și viața?

După 32 de ani de la războiul declanșat de Rusia împotriva R.Moldova, după 32 de ani de propagandă mizerabilă a Kremlinului, de otrăvire neîntreruptă a populației cu minciuni că „Chișinăul poartă întreaga vină pentru războiul civil din 1992”, după aberațiile de ani de zile ale lui Dodon și Voronin că „moldovenii au început războiul” -- consider că autoritățile constituționale aveau datoria să spună răspicat populației îndoctrinate adevărul așa cum a fost, nu cel fabricat de Moscova. Dar, deocamdată, stafia lui Kozak se mai plimbă nestingherit pe coridoarele puterii de la Chișinău... 

Ce fel de valori europene împărtășesc demnitarii moldoveni, dacă se ascund după lacrimi improvizate și nu spun clar cetățenilor intoxicați de propaganda putleristă că în anul 1992 Federaţia Rusă a declanșat războiul împotriva Republicii Moldova? 

Nu numai în arhivele rusești, dar și în cele moldovenești sunt adunate sute și mii de documente, care demonstrează cu lux de amănunte cine și cum a organizat războiul de pe Nistru. Oricâte mituri și falsuri ar fabrica ideologii Kremlinului, adevărul este arhicunoscut și documentat, iar agresorul are un singur nume – Rusia. Declaraţiile insultătoare și scandaloase făcute de-a lungul timpului de lacheii de la Chișinău, Tiraspol sau Comrat, evident, nu au alt scop decât să impună punctul de vedere al agresorului și să testeze memoria colectivă, capacitatea de reacţie și rezistenţă a societăţii moldovenești. Interesul Moscovei imperiale este să șteargă probele și urmele care duc în laboratoarele serviciilor secrete și la iniţiatorii adevăraţi ai războiului, iar prin rescrierea istoriei să facă Republica Moldova vinovată de sângele vărsat și de urgiile crimelor comise de sălbaticii în uniforme de cazaci asupra populaţiei pașnice.

Ca deputat în Primul Parlament, am monitorizat cu multă responsabilitate intervenţiile agresive ale Moscovei în procesele politice din R.Moldova și pot confirma și peste ani că serviciile imperiale au stat la baza separatismului și a dezmembrării teritoriale a RSSM, a creării Interfrontului și a aţâţării vrajbei interetnice, a organizării „comitetelor muncitorești” și a batalioanelor paramilitare, a instruirii și înarmării „grupurilor rebele”, care, la comandă, au uzurpat structurile constituţionale și au înlăturat instituţiile legale din stânga Nistrului.

Pentru papagalii, care nu au ieșit din cușcă, dar se dau deputaţi și miniștri în războaie civile și fratricide, le aduc un singur caz ca să deschidă ochii și să nu aiurească în public. În ziua de 14 martie 1992, „vedeta” tiraspoliană Galina Andreeva, cea care se culca pe calea ferată să nu circule trenurile spre Chișinău, împreună cu câteva amazoane, – vă imaginaţi așa ceva (?!) – au „forţat” porţile unităţii militare a Armatei a 14-a din Parcani și au extras din depozit 1307 automate Kalașnikov, 255 de pistoale Makarov, 1 200 de grenade F-1, 15 aruncătoare de mine tip ROG 5 și ROG 7, precum și 30 de lansatoare de rachete, 1,5 milioane de cartușe pentru pistoale automate și mitraliere, iar peste puţin timp, grupurile separatiste intră ca la talcioc la baza militară a Armatei a 14-a și iau cu ei 19 (!!!) tancuri, 51 de mașini blindate, 242 aruncătoare de mine, 14. 199 unităţi de armament și 15.564.708 muniţii, 50 de automobile, 31 unităţi de tehnică de geniu, 281 unităţi de tehnică de telecomunicaţie, 15 unităţi de tehnică pentru transportare și alimentare cu petrol și altă tehnică de război.

Iar pretinsul lider Igor Smirnov, un nimeni, adus la Tiraspol din mocirlele Siberiei, are întâlniri cu Anatolii Lukianov, președintele Sovietului Suprem al URSS, Dmitrii Iazov, ministrul Apărării al URSS, Vladimir Kriucikov, președintele KGB al URSS, Iurii Șatalin, comandantul trupelor MAI al URSS. 

Ce informaţii să vă mai dau, „îndoliați demnitari” pentru ca la evenimentele tragice, stropite cu sângele eroilor noștri, să nu vă ascundeți după cuvinte, ci să spuneți adevărul? 

Aruncați la coșul de gunoi sacul cu minciuni „dăruit” de Moscova guvernărilor de la Chișinău. Scoateți otrava din capul vostru și al populației. Nu există două sau mai multe adevăruri. Rețineți pentru totdeauna: dezmembrarea teritorială a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (RSSM) și crearea a două enclave separatiste la Tiraspol și Comrat s-a decis la Moscova în martie 1991, când Parlamentul de la Chișinău a spus NU referendumului unional de păstrare a Uniunii Sovietice. Anatolii Luchianov, președintele Sovietului Suprem al URSS și Mihail Gorbaciov, secretarul general al partidului comunist al URSS, l-au avertizat pe președintele nostru Mircea Snegur că Moldova sovietică va fi sfârtecată pentru nesupunere. Astfel, pe filiera serviciilor secrete și militare s-a dat startul planului de lichidare a suveranităţii Republicii Moldova și a integrităţii ei teritoriale. 

„Comitetele muncitorești”, batalioanele paramilitare și „gărzile populare” au fost instruite de specialiști militari și înarmate cu echipament modern de către Armata a 14-a, pentru a înlătura cu forţa organele constituţionale ale Republicii Moldova. Când s-a încheiat faza de înarmare a grupărilor diversioniste și anticonstituţionale, serviciile secrete rusești au organizat un lanţ de provocări menite să ofere pretexte pentru declanșarea războiului. Ceea ce s-a și produs. Chișinăul avea în faţă nu „comitete muncitorești” și nici amazoane, ci o armată uriașă, o armată agresoare, Armata a 14-a a Federaţiei Ruse. 

Cortina căzuse. Firava Moldovă independentă, fără armată și fără echipament militar, urma să fie strivită, în urma războiului declanșat de Rusia. Combatanţii moldoveni de la interne și batalioanele de voluntari au luptat eroic pe Nistru, salvând Moldova de o nouă ocupaţie rusească. Ei sunt eroii, care cu preţul vieţii lor, v-au dăruit statul, ca voi, să apărați adevărul și demnitatea, NU să ascundeți după cuvinte fariseice și lacrimi de serviciu. 

În regiune, se apropie timpuri decizionale. Criminalii de la Kremlin, în turbarea, nebunia și drumul lor spre Odessa și Vest, planifică să transforme Transnistria într-un „Kaliningrad rusesc”, într-o uriașă bază militară înfiptă în coastele Ucrainei și României. La sigur, Kievul și NATO se vor opune categoric. Sperăm că și Chișinăul oficial nu va întârzia cu totul să ceară de la ONU, de la alte instituții internaționale strategice ca regimul anticonstituțional de la Tiraspol să-și împacheteze valizele sau să fie adus pe banca acuzaților pentru uzurparea puterii legale. Enclavele rusești, care paralizează dezvoltarea R.Moldova mai mult de trei decenii, la fel, sperăm să fie înlăturate pe cale pașnică și diplomatică de cei mai buni specialiști din Europa și SUA. Doar astfel, reîntregind pământurile pentru care eroii moldoveni și-au sacrificat viața în anul 1992, vom prețui și cinsti cu adevărat jertfa lor pentru libertatea noastră.