"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Într-o înregistrare video de aproximativ șapte minute, Maria Pevcikh, șefa departamentului de investigații din cadrul Fundației Anticorupție a lui Alexei Navalnîi, dezvăluie motivul pentru care Vladimir Putin a ordonat, susține ea, asasinarea opozantului pe 16 februarie 2024.
Pevcikh precizează că echipa lui Navalnîi, împreună cu lideri din Occident, reușiseră să finalizeze un plan de eliberare a opozantului, acesta urmând să fie schimbat cu un criminal periculos, fost ofițer FSB, închis în Germnia și pe care Putin îl dorea foarte tare înapoi în Rusia. Planul avea, aparent, și acceptul Kremlinului. Apoi, cu câteva zile înainte sau chiar în seara anterioară ceva s-a întâmplat, iar Alexei a fost ucis din ordinul lui Putin, arată Pevcikh.
Redăm mai jos cea mai mare parte a afirmațiilor făcut de Maria Pevcikh în clipul dat, luni, publicității (VIDEO la finalul textului):
„Navalnîi era un politician autentic. Un om care avea milioane de simpatizanți, iar pentru ideile promovate de el, aceștia erau gata să-și riște libertatea și chiar viața. Navalnîi era tot ce Putin nu va fi niciodată. Și Putin îl ura pentru asta.
Dar de ce totuși a decis să-l ucidă acum? De ce pe 16 februarie?
Știu răspunsul la această întrebare. Și nu am niciun motiv sau intenție să-l țin ascuns.
Pe canalul acesta, cum sublinia și Alexei, noi spunem adevărul.
Alexei Navalnîi ar fi putut să fie în locul meu aici, chiar în acest moment. Astăzi. Nu e o figură de stil. Trebuia și urma să se întâmple. Navalnîi urma să fie liber în doar câteva zile pentru că ajunsesem la o înțelegere în privința unui schimb (de deținuți). La început de februarie, lui Putin i s-a oferit să fie schimbat ofițerul FSB Vadim Krasikov (PODUL a scris AICI), care are o condamnare pentru un asasinat (la comandă) săvârșit la Berlin, pentru doi cetățeni americani și…Alexei Navanlîi. Am primit o confirmare potrivit căreia negocierile ajunseseră pe ultima sută de metri în seara de 15 februarie. O zi mai târziu, pe 16 februarie, Alexei a fost ucis. Dar haideți să o luăm pe rând.
Odată cu debutul războiului a devenit evident că Navalnîi trebuia scos din închisoare, urgent, cu orice preț. Era clar că pe Putin nu-l poate opri nimic, că este dispus să ucidă zeci de mii de oameni și că un schimb era o modalitate certă de a-l salva, deși inițial a părut o misiune imposibilă.
Alexei era cetățean rus, politician rus, nu era îndreptățit la așa ceva, iar statele străine nu aveau obligația de a-i proteja drepturile și libertățile. Însă în urmă cu doi ani a apărut o soluție care ar fi putut fi validă. Un schimb umanitar. Spioni ruși în schimbul deținuților politici ruși. Asemenea schimburi au mai avut loc în trecut.
Ne-a ajutat și jurnalistul Christo Grozev să concepem și să implementăm acest plan. Să căutăm și să identificăm spionii și, în același timp, să pregătim o listă cu cetățeni ruși, deținuți politici, activiști, luptători pentru drepturi și libertăți care să fie eliberați din închisorile lui Putin.
Am lucrat la acest plan doi ani. Ar fi putut dura mult mai puțin dacă ar fi existat voință politică. Ar fi putut dura luni, nu ani. Am făcut eforturi uriașe, insistențe interminabile, am așteptat răspunsurile săptămâni întregi, am fost zeci de drumuri și sute de apeluri la care nu ni s-a răspuns
Oficiali germani și americani au dat din cap înțelegători, au vorbit despre cât de important e să fie ajutați Navalnîi și alți prizonieri politici, s-au strâns mâini, s-au făcut promisiuni și nu s-a întâmplat mare lucru.
Am încercat din nou. Pe cele mai disperate și nebunești căi. Folosindu-ne relațiile politice pe care le avea, apelând la cei mai bogați oameni ai planetei care să-i convingă pe acești politicieni. (…)
A fost un drum lung, dar în primăvara anului trecut, planul nostru a fost aprobat. Totul s-ar fi putut întâmpla atunci, cu un an în urmă. Dar nu s-a întâmplat. A fost un joc interminabil de-a „telefonul fără fir”. Timp ce doi ani, un oficial ezita să i se adreseze altuia, cineva înțelegea greșit ceva, uita să menționeze ceva sau nu o considera o urgență. Dar, în ciuda a tot, toți au fost în cele din urmă convinși, iar în decembrie, planul a început să se urnească. (…)
În septembrie The Wall Street Journal a scris despre el. Și apoi și alte publicații și chiar ați auzit vorbindu-se în interviul lui Tucker Carlson când Putin a indicat el însuși pe cine vrea să obțină în urma schimbului: criminalul din Berlin Vadim Krasikov, pe care l-a numit „patriot”. (PODUL a scris AICI)
Și îl putea avea înapoi în Rusia cu condiția să renunțe la Navalnîi. După moartea lui, mi s-a spus că Roman Abramovici a fost cel care i-a transmis lui Putin mesajul privind schimbarea lui Navalnîi ca și negociator neoficial în relația cu oficialii americani și europeni. L-am întrebat pe Abramovici printr-o cunoștință comună cum, când și în ce circumstanțe a făcut asta și ce a răspuns Putin. Abramovici nu a răspuns la aceste întrebări, dar nici a negat implicarea sa.
V-am spus această poveste pentru ca să aveți un răspuns la întrebarea de ce uciderea sa acum. Lui Putin i s-a spus clar că singurul mod în care îl putea avea pe Krasikov era să-l schime pentru Navalnîi. Stați așa, a spus Putin. Nu permit ca Navalnîi să fie liber. Și din moment ce, în principiu, sunt de acord să-l elibereze pe Krasikov, mai bine scap de această monedă de schimb și fac o altă ofertă când va fi momentul.
O atitudine ilogică, irațională, este un comportament tipic mafiot. Dar ideea e că Putin era pur și simplu turbat de ură la adresa lui Navalnîi. Îl ura atât de mult încât a acționat chiar și împotriva intereselor sale logice. În fond, Putin era conștient că Alexei îl poate învinge. Că Navalnîi era viitorul, iar Putin reprezenta trecutul. Că datorită investigațiilor lui Navalnîi, el, Putin, elita sa, partidul său, acoliții săi din FSB, sunt compromiși pentru totdeauna. Grație lui Navalnîi, Putin va rămâne în istorie drept un laș, un politician corupt, un hoț care a vândut țara pentru avea toalete din aur și discotecă acvatică.
Acesta va fi Putin din cărțile de istorie pe care le iubește atât de mult”.
