EXCLUSIV. Cum și de ce NU i se permite Ucrainei să producă rachete cu rază lungă de distrugere. Temerile Occidentului. În prezent, trupele rusești sunt net superioare Forțelor Armate ale Ucrainei, în toate privințele. Ucrainenii se sacrifică eroic, însă resursele umane nu sunt suficiente / Anna Neplii

După începutul invaziei rusești la scară largă pe teritoriul Ucrainei (24 februarie 2022), părți importante din regiunile Kiev, Sumi, Cernihiv, Harkov, Luhansk, Donețk, Zaporizhzhia, Mykolaiv și Herson au fost ocupate de hoardele Kremlinului. Lumea întreagă s-a aflat sub impactul unui șoc – Ucraina își proteja statalitatea parcă ținându-se de un fir de păr, în timp ce presa occidentală prezicea căderea Kievului în numai 3 zile. 

Cu toate acestea, la sfârșitul lunii martie 2022, forțele armate ucrainene au lansat o contraofensivă intensă în regiunea Kievului. Deja în luna martie a aceluiași an, regiunile Cernihiv și Sumi au fost eliberate. Ulterior, odată cu venirea toamnei, a început o amplă ofensivă în regiunea Harkiv. La sfârșitul lui noiembrie, orașul Herson și malul drept al regiunii Herson au fost eliberate. 

Indiscutabil, la vremea respectivă, atuurile acestei contraofensive de succes au fost profesionalismul și eroismul armatei ucrainene, ajutorul primit din Occident și faptul că Rusia nu se aștepta ca Ucraina să reziste invaziei mai mult de câteva zile, nefiind pregătită pentru un astfel de scenariu.

Timpul a trecut iar situația de pe front s-a schimbat, având de-a face cu tot soiul de evoluții. Forțele Armate Ucrainene au eliberat 395 de kilometri pătrați, iar rușii au ocupat 683.    

Cu toate acestea, raportându-ne la întregul an 2023, e bine de știut că rușii au capturat de 182 de ori mai puțin decât în primele patru luni ale invaziei la scară largă. Asta deși inamicul a efectuat o amplă mobilizare, mărind contingentul de la sol de 2,5 ori într-un an. Principalul obiectiv al rușilor a fost de a ajunge la granițele administrative ale regiunii Donețk, dar NU există nici un rezultat în acest sens.  

Dacă rușii n-au reușit să-și îndeplinească obiectivele strategice pentru anul 2023, armata ucraineană a avut succes în apărare. Însă prețul s-a dovedit a fi unul extrem de mare. Pentru că Rusia are de 10 ori mai mult potențial uman și tehnologic.

Evident, realizările trupelor ucrainene de la începutul  contraofensivei de vară nu pot fi comparate cu operațiunile de la Harkiv și Herson. Faptul e explicabil: eficienta pregătire a armatei ruse și corectarea erorilor din trecut. În timp ce Occidentul colectiv a insistat asupra unei contraofensive, a omis faptul că aceasta nu va mai fi ca în 2022.   

Având în vedere avantajele potențialului militar rusesc, Ucraina necesită mult mai multe arme, muniții și echipamente decât deține în acest moment. În prezent, trupele rusești sunt net superioare Forțelor Armate ale Ucrainei, în toate privințele. Sacrificiile disperate pe care ucrainenii le fac pe front sunt dincolo de orice închipuiri, dar resursele umane nu sunt suficiente. Ucraina trebuie să aibă mult mai multe arme, muniții și echipamente pentru a provoca pierderi maxime rușilor și pentru a salva cât mai multe vieți ale apărătorilor ucraineni. 

Cum se aprovizionează Ucraina cu arme 

În prezent, există o aprovizionare cu arme care se realizează prin decizia coaliției Ramstein. Aprovizionarea se mai face prin cheltuiala fondurilor private strânse prin donații și campanii, precum și prin achizițiile directe efectuate de Ministerul Apărării de la Kiev.  

Aprovizionarea cu arme și muniții prin asistență tehnică internațională e un proces ce depinde de multe instituții, guverne și forțe armate din anumite state importante. Acest proces este cel mai lent dintre toate cele expuse mai sus, întrucât e vorba despre birocrația organismelor internaționale din alte țări. 

În ceea ce privește achizițiile directe de arme realizate de Ministerul Apărării al Ucrainei, este important ca procesul decizional privind achizițiile să fie urgentat, astfel încât armele și munițiile să ajungă mai repede acolo unde este nevoie de ele. Și nu în Rusia lui Putin. Asta în condițiile în care și Rusia se înarmează de o manieră fără precedent, folosind diverse tertipuri pentru a pune mâna pe armament occidental pe care să-l folosească pe fronturile din Ucraina. E drept, din statele occidentale, armele nu ajung direct în Rusia, însă nu uitați de unele republici africane, de India, China, Thailanda, Sri Lanka și altele. China nu își asumă o poziție clară, însă în mare parte nu furnizează arme Ucrainei. Ucraina trebuie să devină competitivă cu Rusia în acest domeniu al procurării de armament și muniții.  

Bunăoară, Thailanda produce în mod uzual cantități mari de muniții pe care oricum le vinde. Dacă nu le vinde Ucrainei, oare unde ajung aceste muniții?

În ceea ce privește aprovizionarea cu arme în conformitate cu deciziile statelor occidentale, principalele obstacole sunt birocrația și unii conducători politici. Pe lângă faptul că fiecare stat își face lobby pentru propriile interese pe fondul războiului, există și destui politicieni care fac lobby pentru interesele Rusiei. Aflați în poziții-cheie, acești politicieni pro-ruși găsesc argumente și diverse chichițe pentru a întârzia furnizarea de arme, făcând lobby pentru așa-zise ”negocieri” între Rusia și Ucraina.   

Cât despre producerea propriilor arme, Ucraina depinde, într-o anumită măsură, de vizele de import. De exemplu, mare parte a componentelor necesare producției de drone trebuie achiziționate din China, care e mai dispusă să le furnizeze Rusiei în cantități foarte mari.

Ucraina nu e lăsată să producă rachete cu rază lungă de distrugere

Cel puțin interesantă este și situația armelor cu rază lungă de acțiune. Întrucât partenerii occidentali încă evită să furnizeze rachete cu rază lungă de distrugere (300-400+ kilometri), apare o întrebare logică: de ce nu poate Ucraina să își înceapă propria producție de arme cu rază lungă de acțiune?

Cu toate acestea, e necesar să se țină seama de faptul că rachetele zboară în conformitate cu datele primite de la sateliți, care nu sunt ucraineni. Vorbim despre niște produse ale unor corporații străine, care, la rândul lor, trebuie să obțină permisiunea guvernelor aferente pentru a acorda licențe Ucrainei în perspectiva unor inovații relevante.

Adică, Ucraina poate face arme, dar NU i se dă permisiunea. Într-o oarecare măsură, acest lucru se explică prin temerea Statelor Unite de a nu provoca al treilea război mondial, dacă Ucraina începe să lovească ținte adânc în Rusia.

În prezent, delegații ucrainene negociază aceste problematici, la cel mai înalt nivel, însă Comisia pentru Securitate Națională a Radei Supreme își exprimă ”optimismul reținut” cu privire la perspectivele în acest domeniu în cursul anului 2024.