Cursa pentru Cotroceni. Ioan Stanomir: "Dan Puric este o copie la un alt nivel intelectual a Dianei Șoșoacă. E exaltat, fanatic, demagogic. Dar nu Puric este problema, ci politicienii care cred că, mediocri fiind, vor fi plebiscitați pentru că vor avea în față un contracandidat «extremist». Oferta electorală a PNL și PSD, radiografiată de politolog: "Asistăm la triumful mediocrității"

Politologul Ioan Stanomir, profesor al Facultății de Științe Politice din cadrul Universității din București, consideră că oferta electorală pe care o propun partidele de guvernământ, PNL și PSD, în anul 2024 este una mediocră și generează riscul ascensiunii unor personaje periculoase și a mesajelor acestora, referindu-se în acest context la senatoarea ex-AUR Diana Șoșoacă și la actorul Dan Puric, măsurat sociologic de partidul AUR în perspectiva unei candidaturi la alegerile prezidențiale. Analiza a fost realizată de Ioan Stanomir în cursul zilei de miercuri, 14 februarie, pentru Digi24. 

"Unii dintre politicienii noștri cred că, mediocri fiind, vor fi plebiscitați pentru că vor avea în față un contracandidat, cu ghilimelele de rigoare, extremist. Este un pariu foarte riscant, pentru că e o cutie a Pandorei. Nu se știe ce se poate întâmpla, iar a oferi platforma unui tur doi unui personaj precum Dan Puric sau unei doamne senator de tipul Diana Șoșoacă reprezintă un precedent. Mesajul lor, chiar dacă nu îi va aduce la Cotroceni, va pătrunde și va căpăta respectabilitate", atrage atenția Ioan Stanomir. 

În ceea ce-l privește pe Dan Puric, Ioan Stanomir a reliefat că nu are, în niciun caz, profil de președinte, întrucât este un personaj "exaltat, fanatic, histrionic, demagogic, o copie la un alt nivel intelectual a Dianei Șoșoacă". 

Nu în cele din urmă, politologul a pus ascensiunea AUR mai ales pe seama "leadershipului slab" al Partidului Național Liberal. 

Redăm analiza realizată de Ioan Stanomir: 

"Președintele României răspunde de politica externă, de siguranță națională și de apărare. El prezidează CSAT și poate da dispoziții cu caracter obligatoriu celor care sunt în servicii, în armată și în Guvern. Așadar, este o chestiune foarte importantă. Declararea stării de asediu, a stării de urgență, intrarea război, toate aceste gesturi depind de președinte. Ca atare, președintele României poate să fie mediocru, poate să fie insipid, poate să fie incolor, dar atunci când președintele României este exaltat, fanatic sau trădător apar alte probleme, iar Dan Puric este exaltat, este fanatic, este histrionic, este demagogic, este exact o copie la un alt nivel intelectual a Dianei Șoșoacă. Eu, personal, consider că de aceea se gândesc cei de la AUR (la Dan Puric ca variantă de candidat la alegerile prezidențiale, căutând astfel o persoană care să o înlocuiască ca profil pe Diana Șoșoacă după plecarea ei din partid - n.red.). Doamna Diana Șoșoacă este gradul zero al vulgarități. Domnul Dan Puric vine dintr-o cu totul altă zonă. El este într-un fel moștenitorul filozofiei PRM-iste asupra lumii și vieții. E destul de aproape ca orizont cultural de răposatul Vadim Tudor. El nu este un populist crescut pe TikTok. Să nu uităm că Dan Puric este, înainte de toate, un actor respectabil și o personalitate care și-a trădat vocația, îmbinând propriul său talent actoricesc cu promovarea unor teze care sunt mai aproape de legionarismul clasic. El este aproape de ceea ce am putea numi o gândire etnocratică, o gândire ortodoxistă. Și consider că în momentul în care pui în fruntea țării, literalmente vorbim, pe cineva care nu doar că nu este pregătit, dar are despre sine impresia că poate rezolva problemele trecând peste mecanisme constituționale, rețeta dezastrului e completă. Nu Dan Puric este problema, ci cei care se vor așeza la masă cu Dan Puric într-o dezbatere publică (contracandidații - n.red.) și vor avea curajul să-i atragă atenția că nu-l recomandă nimic pentru a fi președinte, că epoca interbelică ne-a învățat suficient că acești politicieni charismatici sunt cei care fac niște dâre de sânge în istoria popoarelor lor și că e foarte bine, nu să nu dorim carismă, dar să dorim o carismă suprapusă pe competență. Asta este, de fapt diferența dintre carisma totalitară și carisma democratică. Dar, iertați-mă, când noi încă asistăm la această ceartă pe candidatul unic (dintre PNL și PSD - n.red.), oricine ar fi acest candidat unic deschizi o cutie a Pandorei, pentru că s-ar putea, în condițiile unui vot emoțional negativ, oamenii să spună până la un punct «Dar noi nu vrem candidat unic, nu vrem candidatul vostru. Noi îl putem alege pe oricare». (...)

Noi asistăm la triumful mediocrității. Mediocritatea, am mai spus-o, mă voi repeta, este agreabilă, amuzantă, distractivă, cu ghilimele de rigoare, dar în condițiile în care economia e condusă anapoda, iar România are de făcut niște alegeri cruciale, mediocritatea se dezvăluie drept ceea ce este: o alegere falimentară. Unii dintre politicienii noștri cred că, mediocri fiind, vor fi plebiscitați pentru că vor avea în față un contracandidat, cu ghilimelele de rigoare, extremist. Este un pariu foarte riscant, pentru că e o cutie a Pandorei. Nu se știe ce se poate întâmpla, iar a oferi platforma unui tur doi unui personaj precum Dan Puric sau unei doamne senator de tipul Diana Șoșoacă reprezintă un precedent. Mesajul lor, chiar dacă nu îi va aduce la Cotroceni, va pătrunde și va căpăta respectabilitate. Marcel Ciolacu nu este nici mai bun, nici mai rău decât predecesorii săi. Să ne gândim că predecesorii săi recenți în fruntea PSD sunt Liviu Dragnea și Viorica Dăncilă. Asta spune foarte mult despre mediul în care acest domn și-a construit cariera. Atât poate Partidul Social Democrat în acest moment. Cât despre Partidul național Liberal, acest partid este într-o situație deloc de invidiat, pentru că diluarea ideologică și leadershipul slab l-au adus în situația în care aproape că nu mai are opțiuni. Putea să fie un partid popular conservator autentic, care să smulgă din rândul radicalilor și extremiștilor teme precum patriotismul, ordinea, familia, credința, dar toate aceste teme, dacă vă uitați, fac astăzi parte din sloganul AUR. Deci AUR a intrat pe teritoriul lor și a lipsit de conținut o strategie care ar fi fost naturală în cadrul unui partid popular, conservator. Închei spunând că noi vorbim de moartea ideologiilor. Dar ideologiile nu sunt moarte. Radicalismul de astăzi este o ideologie și cei care își închipuie că vor lupta cu radicalismul doar prin mediocritate se înșală, pentru că nu știi ce poate ieși din această «încântare» față de guvernarea PSD. Și, atenție, PSD-ul mizează pe o participare scăzută care le-ar maximiza rezultatele. E un joc riscant, pentru că la prezidențiale PSD nu a stat foarte bine".