"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
România are în față un an electoral crucial, cu patru campanii-cheie programate. Începând cu alegerile europene din iunie, urmate de alegerile parlamentare și locale din toamnă și, în sfârșit, alegerile prezidențiale planificate pentru luna decembrie.
În prezent, arena politică a țării este controlată de două partide principale – Partidul Social Democrat (PSD) și Partidul Național Liberal (PNL). Din punct de vedere istoric, sprijinul pentru aceste două partide a variat între 20 și 30%. În ultimii ani, însă, România a văzut noi grupuri politice extremiste câștigând influență. Un astfel de partid – Alianța pentru Uniunea Românilor (AUR) – ar putea chiar să câștige aproximativ 18% din voturi la viitoarele alegeri pentru Parlamentul European.
Potrivit sondajelor recente, PSD este înaintea liberalilor de centru-dreapta ai președintelui Iohannis, atât în cursa parlamentară, cât și în cursa prezidențială, deși PNL ar putea în continuare să reducă decalajul. Prin urmare, principala provocare pentru partidele dominante este de a schimba echilibrul în favoarea lor și de a obține mai multe mandate critice, care ar putea fi cruciale pentru construirea coaliției în viitor.
Cele mai previzibile alegeri vor fi cele prezidențiale. Președintele în exercițiu Klaus Iohannis, provenit de la PNL, se apropie de finalul celui de-al doilea mandat. Deși niciun politicien nu și-a anunțat încă oficial intenția de a candida pentru o funcție, sondajele de opinie arată deja favoriți clari. Potrivit informațiilor preliminare ale sondajului, liderul printre alegători este actualul secretar general adjunct al NATO Mircea Geoană (lider al PSD din 2005 până în 2010), urmat de un alt social-democrat, actualul premier Marcel Ciolacu. De asemenea, printre primii trei se află și liderul AUR, extremistul George Simion.
Este destul de clar că România va continua să ducă o politică externă orientată spre SUA, în condițiile în care parteneriatul strategic dintre cele două țări este esențial pentru securitatea regională. Cu toate acestea, retorica proiectelor extremiste care cooperează cu Federația Rusă are ca scop subminarea încrederii în Statele Unite și a securității colective în cadrul NATO. Acest lucru este evident mai ales în narațiunile despre pierderea suveranității României și despre speranțe nefondate de protecție în cazul oricărei amenințări din partea Rusiei. Astfel, după ce pe teritoriul României au fost găsite resturi de la o altă dronă rusă, politicienii extremiști de la AUR s-au grăbit să susțină că lipsa de reacție a NATO la incident a arătat că partenerii strategici ai României l-au abandonat – lucru pe care aceeiași extremiști ar fi avertizat că se va întâmpla.
Protestele fermierilor care au izbucnit la începutul anului 2024, însoțite de încercări din partea AUR și a partenerilor săi de a folosi tulburările în avantajul lor, sunt, de asemenea, un exemplu viu al unei game întregi de factori geopolitici și vor avea un impact atât pe plan european, cât și pe plan intern, în ceea ce privește campaniile electorale naționale.
România a subestimat riscurile asociate cu popularitatea tot mai mare a partidelor radicale și cu rolul Rusiei în sprijinirea acestora
În mare măsură, politica externă a României este definită de relațiile cu R.Moldova vecină, care face parte dintr-un spațiu cultural comun de limbă română. Având în vedere faptul că provocările la adresa securității naționale a R.Moldovei sunt în mare măsură rezultatul invaziei pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, este atât anticipat, cât și probabil că parteneriatul strategic trilateral dintre România, R.Moldova și Ucraina va fi consolidat.
Să ne amintim că, în timpul recentei vizite a președintelui ucrainean Volodimir Zelenski la București, cei doi președinți și-au declarat deja intenția de a construi un parteneriat strategic între România și Ucraina, care ar putea fi văzut ca un prim pas spre consolidarea poziției Bucureștiului pe flancul estic al NATO. Dar acesta nu este un subiect de discuție între PSD și PNL.
Acestea fiind spuse, nu trebuie să trecem cu vederea tendința paneuropeană de popularitate în creștere a partidelor extremiste. Alegerile naționale urmează să aibă loc după campania europeană, care în România este programată pentru 9 iunie. În acest context, este important de remarcat sprijinul în creștere pentru partidele extremiste, precum AUR și SOS, care au o perspectivă reală de a intra în Parlamentul European.
George Simion și AUR-ul său au intrat în Parlament în 2020, poziționându-se ca așa-ziși ”patrioți” și ”unioniști”. Însă, în practică, ”patriotismul” lui Simion este îndreptat împotriva NATO și UE, dar și împotriva sprijinului acordat pentru Chișinău. Șefa SOS este senatoarea Diana Șoșoacă, care se consultă deschis cu Ambasada Rusiei de la București, pledează pentru revanșismul care subminează integritatea teritorială a Ucrainei și, ceea ce este remarcabil, și-a încheiat unul dintre discursurile din Parlament cu sintagma „slavă Moscovei!”.
În ultimii trei ani, AUR și-a dublat procentele, potrivit tuturor sondajelor existente. Pandemia de Covid-19 și agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei le-au permis să promoveze o agendă internă irațională și bazată pe populism și emoție. România a subestimat riscurile asociate cu popularitatea tot mai mare a partidelor radicale și cu rolul Rusiei în sprijinirea acestora. Acum, AUR și SOS ar putea destabiliza nu numai politica internă a țării, ci și agenda paneuropeană.
Actuala putere de la București a reușit să valorifice sprijinul pentru Ucraina, transformându-l într-un slogan politic profitabil. Mass-media românească tinde să susțină că sprijinul pentru Ucraina trebuie să fie continuat în perspectiva aderării la UE și NATO – o oportunitate pentru România de a renunța la statutul său de țară de frontieră NATO-UE. Euroscepticismul și demonizarea NATO transmise de partidele extremiste se pot intensifica dacă vor vedea o creștere reală a sprijinului lor.
Cum se va încheia anul electoral al României este greu de prezis cu exactitate. E clar că o criză politică internă este puțin probabilă. Principala preocupare rămâne ascensiunea partidelor extremiste AUR și SOS, care sunt canalele majore ale influenței ruse în România, iar puterea lor tot mai mare va reprezenta o amenințare pentru proiectele bilaterale cu Ucraina și orice inițiative europene conexe. În plus, extremiștii din România ar putea susține sentimentul radical în Parlamentul European, ceea ce ar putea avea consecințe negative și la nivelul UE.
(Sursa: IPS - journal.eu)
