Câteva gânduri despre noul Simion Dascălul de la Bruxelles

Mă convinge un amic să citesc ce mai zice Dan Alexe în noua lui carte, zice amicul „Vezi că-l înjură pe Vlad Țepeș!”. N-am putut rezista, ian’ să vedem cu ce basne ne mai ispitește...

Și ce să vezi? Aceeași dibăcie ageră de hoț de biciclete, în esență nimic nou, dar ambalajul contează. Dan Alexe are un dispreț suveran față de etica și metodologia cercetării științifice, o chestie care îi permite (ca și lui Neagu Djuvara) să prezinte drept ceva nou o chestie cunoscută cu cel puțin un secol în urmă și lămurită între timp.

Istoriografia unei chestiuni e obligatorie când faci descoperiri epocale, respectiv enumeri cine s-a ocupat de chestiunea respectivă și ce contribuții au adus înaintașii - astfel încât să poți diferenția ce este nou în ceea ce spui tu. Cum Dan Alexe nu se lasă intimidat de astfel de cerințe pare că a ajuns la vârsta la care în fiecare zi află ceva nou și interesant.

Și uite-așa, o chestie cunoscută de mai bine de 100 de ani, un document referitor la Vlad Țepeș dezbătut de zeci de istorici în cărți și articole apare drept ceva nou la Dan Alexe. Cum ziceam, o tehnică patentată de Neagu Djuvara, extrem de folositoare atunci când vrei să forțezi în discursul public o aiureală.

Problema este alta: nu cunoașterea și îmbogățirea cunoașterii este obiectivul unora precum Dan Alexe sau Neagu Djuvara, ci falsificarea istoriei conform noii ideologii. De aici și toate tehnicile de manipulare puse în mișcare.